Primele două părți le poți citi aici: Partea 1, Partea 2.
Ești liber oricând să te întorci din drum dacă îți dai seama că acea cale pe care ai ales-o nu mai este o sursă generatoare de împlinire. Însă nu uita că tu ești aici pentru a experimenta și pentru a contribui, așa că experimentează și contribuie.
Intenționat am scris despre cele două abordări dintr-o perspectivă negativă. Oriunde altundeva vei citi un articol pe această temă, vei observa că una este ridicată în slăvi, iar cealaltă ridiculizată. Un adevăr profund spiritual este acela că atât evenimentele cât și oamenii din jurul tău doar sunt. Modul în care te raportezi la ele îți creează viața. O viață trăită după orice sistem de idei poate fi o viață împlinită. Bucuriile sunt la tot pasul, este alegerea ta dacă le vezi sau nu.
Poți fi fericit ca angajat la fel de bine cum poți fi fericit ca inventator. Îți poți aduce contribuția la totul numit umanitate și ca măturător de stradă dar și ca om de știință.
Povestea bulgărului de zăpadă
În timp ce scriam mi-a venit de mai multe ori în minte o imagine și astfel am ales să creez povestea pe care tocmai o vei citi.
Pe o pârtie liniștita, odată cu venirea iernii a căzut un prim fulg de nea. Acestuia începea să îi fie tot mai cald, iar dacă ar fi rămas pentru ceva mai mult timp singur probabil s-ar fi topit. Din înaltul cerului însă, mai coborî un fulg care se așeză exact lângă acesta. ”Ce bucurie. Sunt recunoscător și bine ai venit” spuse cel dintâi.
”Vestea că tu ai ales să ai o experiență pe pământ a ajuns la urechile tuturor picăturilor de apă din înaltul cerului. Fiind mai curajoasă din fire am ales să te urmez pentru a trăi și eu această experiență. Primul lucru care m-a surprins a fost modul în care mi-am modificat aspectul. Privește ce frumos arăt acum. Sunt tot eu, picătura de apă, însă acum am aspectul unui fulg.”
”O, ce experiențe frumoase ne așteaptă zise primul fulg. Sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru experiența de a fi fulg.” ”Apropo, zise fulgul proaspăt sosit; Când a auzit despre dorința mea de a te urma pe pământ, Dumnezeu mi-a spus că mă așteaptă cât de curând acasă, însă pentru a trăi deplin această experiență, eu voi uita norișorul din care am plecat. Astfel voi putea experimenta liber. Nu-i așa că e minunat?”
”Da,da zise primul fulg. Ai dreptate, eu aproape că uitasem. Îmi amintesc și eu acum de momentul în care Dumnezeu mi-a explicat că experiența mea ca fulg va fi limitată. Mi-a spus că la un moment dat mă voi topi și astfel voi deveni picătura care am fost odată. Voi intra în pământ…”
”Și nu vei trist când vei intra în pământ? zise cel de-al doilea fulg.”
”Nu, pentru că acolo voi întâlni milioane de alte picături și voi merge împreună cu ele într-un mare ocean. De acolo mă voi întoarce acasă în înaltul cerului printre nori, recunoscător fiind că am trăit experiența de a fi fulg.”
În tot acest timp, în rândul picăturilor din nori, vestea că erau deja două picături care au ales să aibă o experiență pe pământ circula tot mai repede. Astfel tot mai multe picături au luat această decizie.
Odată ajunse pe pământ, din dorința lor de a se simți un întreg, așa cum o făceau în timp ce alcătuiau norul din care au plecat, aceste picături transformate în fulgi s-au unit într-un bulgăre care se rostogolea încet pe pârtie. De fiecare dată când o altă picătură dorea să aibă experiența de a fi fulg, aceasta era primită cu bucurie de către ceilalți fulgi care alcătuiau bulgărele.
Fiecare nou fulg care se adăuga bulgărului, ajuta la buna alunecare a acestuia pe pârtie, iar contribuția sa era apreciată de către ceilalți fulgi. Erau unii fulgi însă, dintre aceia care se aflau la suprafața bulgărului cărora le plăcea să observe eventualele obstacole care apăreau pe pârtie.
Atunci ei începeau să facă ceva pentru schimbarea direcției întregului bulgăre, pentru ca acesta să continue să se rostogolească. De cele mai multe ori acești fulgi îndrăzneți îi mai convingeau pe încă câțiva de importanța evitării obstacolului. Când erau suficient de mulți aceștia se deplasau cu toții pe o parte a bulgărului, așa cum își dăduse ei seama că vor evita obstacolul, și prin greutatea lor creau dezechilibru. Astfel întregul bulgăre își schimba direcția de alunecare evitând obstacolul.
Niciodată un fulg aflat undeva în centrul bulgărului nu contribuia în acest al doilea mod, fiindcă lui îi era imposibil să vadă obstacolele de pe pârtie datorită poziției sale în bulgăre. Cu toate acestea el contribuia. Fără el, bulgărele nu ar mai fi alunecat la fel. Indiferent de modul în care fulgii alegeau să contribuie, ei renunțau la experiența cerească dintr-un același motiv. Se transformau în fulgi pentru a ajuta la buna alunecare a bulgărului, dar și pentru experiența în sine de a fi fulg.
Indiferent de modul în care trăiau această experiență, fiecare dintre ei se transforma la un moment dat din nou în picătură, ajungea în pământ, și într-un final acasă, ca picături îmbogățite cu o nouă experiență, și alcătuind norul frumos din care au plecat.
După câțiva ani, din întâmplare, acele prime două picături curajoase s-au întâlnit în interiorul norului. ”O, ce bine îmi pare să te revăd.” spuse cea dintâi. ”Nu știu ce m-aș fi făcut dacă nu te transformai și tu în fulg și veneai alături de mine acolo jos.” Încântată de această întâlnire, cea de-a doua se simți inundată imediat de recunoștință. Ea avea însă o curiozitate și o întrebă pe prima picătură: ”La un moment dat, după ce bulgărele a început să se rostogolească, te-am pierdut. Povestește-mi despre experiența ta.”
”Ohoo, zise cea mai curajoasă dintre picături. Eu am rămas în centrul bulgărului și am avut întotdeauna grijă ca bulgărele să aibă forța de a aluneca. Fiind prima care am venit pe pământ am considerat că este de datoria mea. Dar tu ce ai făcut? Fiindcă ultima dată când te-am văzut te străduiai să te menții la suprafață.”
”Da, într-adevăr, zise ce-a de-a doua picătură. Mie îmi plăcea foarte mult ceea ce vedeam în jur fiind la suprafață. Nu după foarte mult timp însă am observat un copac înspre care noi toți ne îndreptam cu viteză. Atunci mi-am spus că trebuie să fac ceva. Voi cei din centru nu l-ați fi văzut niciodată. Trebuia să facem ceva noi cei de la suprafață.
Așa că am convins încă câțiva fulgi să schimbăm direcția în care alunecam, și am reușit cu succes.”
”Ce minunat zise cea dintâi picătură. În moduri total diferite fiecare dintre noi am făcut ceva util acolo jos, și pe lângă asta, cât de minunat este să fii fulg, să îmbraci acea haină frumoasă.”
”Așa este. De abia aștept să ne mai întâlnim draga mea prietenă, zise cea doua. Ca fulg sau ca picătură, în centrul sau exteriorul bulgărului sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru experiența de a fi.”
”Și eu sper să ne mai întâlnim”, zise cea dintâi. Și astfel fiecare plecase să se bucure în continuare de faptul că sunt. Ele au mai fost atât fulgi cât și picături de-a lungul veacurilor, de fiecare dată contribuind și de fiecare dată experimentând o nouă formă de a fi…
Ești aici, asemenea fulgului de nea. Ai o anumită experiență și contribui cumva. Alege să contribui într-o manieră care te împlinește.
Folosește-te de ceea ce oferă ambele școli
Fă un amestec între principiile primei școli de gândire și principiile celei de-a doua și trăiește-ți viața experimentând cât mai mult. Vei fi recunoscător atunci când te vei întoarce acasă în norul din care ai plecat printre atâtea și atâtea picături.
Bucură-te. Plângi. Urlă. Sări cu parașuta. Căsătorește-te. Fă un copil. Fă bani din ceea ce îți place. Fă bani din ceea ce nu îți place. Adună. Dăruiește. Câștigă. Iubește. Fii bun. Uită-te la meci. Citește o carte. Mergi pe motocicletă. Învață o limbă străină. Uită-te la un film. Călătorește. Scrie. Fotografiază. Urcă un munte. Înoată. Dăruiește o floare. Sărută. Aleargă. Fă oameni fericiți. Cântă. Dansează. Desenează. Recompensează. Iartă. Fă cât mai multe dintre lucrurile pe care viața te îndeamnă să le faci fiindcă ești aici ca să contribui și ca să experimentezi.
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
