Notă: Prima parte a articolului o poți găsi aici: Află care este motivul pentru care te-ai născut(I). Țin să te fac atent asupra faptului că acestea nu sunt trei articole care au legătură între ele, ci este un același articol împărțit pur și simplu în trei. De aceea este recomandat să citești începând cu prima parte, asta dacă nu ai făcut-o deja.
Așa că ce e de făcut? Ce îți mai propune sistemul? Fă un copil! Și nu mă înțelege greșit. Nu știu cum e să ai un copil, însă am auzit că e minunat. Din punct de vedere spiritual, a face un copil este o formă de manifestare a dumnezeirii tale. Este un lucru extraordinar desigur. Să îl îngrijești, să îi observi inocența și să te îmbeți cu sinceritatea sa. Și pe lângă toate acestea să poți în sfârșit să observi ce bulgăre de puritate a putut lua naștere prin tine. Îmi imaginez că trebuie să fie un sentiment sublim, acela de a da naștere și a crește un copil.
Dacă te plasezi însă în acel procent de 90% dintre oameni adepți ai acestui sistem de gândire, vrând nevrând vei contamina și această sursă de împlinire cu toate neajunsurile, traumele și neîmplinirea generate de acea primă alegere greșită. Așa că epuizezi și sursa trei de împlinire. De cele mai multe ori este prea târziu să adopți principiile celei de-a doua școli de gândire așa că îți legi ultima speranță de reușita copiilor tăi: ”Măcar ei să facă ceea ce nu am reușit eu să fac.” Și aștepți, cel mai probabil bolnav, pensia.
Acesta este un scenariu negativ, dar real pentru 90% din cazuri. Spune-mi tu cel care citești dacă serviciul pe care îl ai te împlinește. Răspunsul este de cele mai multe ori nu, pentru că atunci când ne vedem în fața faptului de a alege, ascultăm orice altceva, însă mai puțin conștiința și vocea inimii.
10% dintre oameni aleg întâmplător sau cu bună știință o meserie care să îi împlinească și care să îi ajute să evolueze prin focul interior. Personal cunosc numai o persoană despre care pot spune sigur că este angajată undeva și locul de muncă o împlinește. Are și familie și copii, și cel puțin din interacțiunea pe care am avut-o mi s-a părut că se plasează în cei 10%. Tu câți cunoști? Sincer. Ești tu o astfel de persoană? Eu m-aș bucura să fii. Să fii acel angajat pe care locul de muncă îl face fericit, iar atunci când se încheie programul de muncă simte cum ar mai vrea să stea încă o oră să facă acel ceva pentru care este plătit.
Artistul, pasionatul, inventatorul, omul de știință, cercetătorul
Aceasta este cea de-a doua școală de gândire pe care am ales să o caracterizez printr-o enumerare. Ea pune în centru omul pasionat. Omul care zi și noapte face un anumit lucru și simte că nu se mai poate opri. Diferența dintre cei care adoptă această școală de gândire și cei care o adoptă pe prima este aceea că de cele mai multe ori, pasionații ajung foarte celebri, sau măcar foarte cunoscuți într-un cerc restrâns de oameni.
O altă diferență ar fi aceea că aceștia muncesc 12 ore pe zi sau poate chiar mai mult, făcând ceva care îi împlinește, însă de cele mai multe ori ei nu trăiesc cele trei bucurii principale generate de sistemul de care am vorbit mai sus. Ei nu trăiesc bucuria întemeierii unei familii, sau dacă o fac, sfârșesc de cele mai multe ori prin a fi nefericiți. Ei nu găsesc bucurie în a-și exprima dumnezeirea dând naștere unui copil, fiindcă ei trăiesc în fiecare zi cu acest sentiment prin ceea ce creează. Opera sau invenția este contribuția lor.
Van Gogh, Eminescu, Einstein, însă există și zeci de mii de exemple din rândul acelora mai mici. Cei care ajung celebri în cadrul unei comunități restrânse, sau cei care sunt performeri în arii nu foarte populare. O să îl dau drept exemplu aici pe Dan Hăulică. Ai auzit de el? Cel mai probabil nu. Este președintele asociației internaționale a criticilor de artă. Am avut ocazia să îl cunosc personal în cadrul unei conferințe literar-artistice care a avut loc la Putna în vara anului trecut. Mi se pare exemplul perfect de persoană pasionată, dedicată și împlinită de ceea ce face, însă care nu este foarte populară, din cauza lipsei de popularitate a domeniului în care este performer.
Acești oameni modifică de foarte multe ori cursul istoriei în mod direct, iar asta îi împlinește. Imaginează-ți ce s-ar fi întâmplat dacă Edison nu inventa niciodat becul. Cu siguranță istoria ar fi avut un alt curs. Cu siguranță viața tuturor oamenilor de pe planetă ar fi arătat altfel.
Povestea celor două cetăți
Este posibil să o mai fi auzit, însă mi se pare foarte înțeleaptă așa că o să o relatez mai jos.
Se spune că era odată un bărbat care stătea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăți din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o zi și îl întreabă: ”Nu am mai fost pe aici niciodată. Cum sunt locuitorii acestei cetăți?” Bătrânul îi răspunse cu o întrebare: ”Cum erau locuitorii cetății de unde ai plecat?” Tânărul răspunse că erau egoiști și răi și de aceea se bucură că a plecat de acolo.
Bătrânul îi răspunse că tot așa sunt și locuitorii acestei cetăți, iar tânărul plecă mai departe. Nu după mult timp, un alt tânăr se apropie de bătrân și îi adresă aceiași întrebare: ”Nu am mai fost pe aici niciodată. Cum sunt locuitorii acestei cetăți?” Și acestuia bătrânul îi răspunse cu aceiași întrebare: ”Cum erau locuitorii cetății de unde ai plecat?” Tânărul răspunse că erau măriminoși, primitori, cinstiți, și că avea mulți prieteni acolo de care i-a fost greu să se despartă.
Bătrânul îi răspunse că tot așa sunt și locuitorii acestei cetăți, iar tânărul plecă mai departe. Un neguțător care își ducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri și, pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărta, se întoarse spre bătrân și îi zise cu reproș: ”Cum poți să dai două răspunsuri total diferite la una și aceiași întrebare?” Bătrânul i-a răspuns: ”Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut, nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut și în alt oraș prieteni va găsi și aici tovarăși credincioși și de încredere.
Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce știm noi să găsim în ei!”
Plecând de aici eu aș spune că viața însăși nu este altceva decât ceea ce știm noi să găsim în ea. Indiferent de modalitatea în care alegi să contribui, cel mai important este ca alegerea ta să te împlinească. Nu poți ști sigur dacă ceea ce alegi astăzi te va împlini și peste zece sau douăzeci de ani, însă fă fiecare alegere din viața ta având acest gând.
Simți că un anumit salariu și statut social te-ar împlini, atunci angajeză-te și vezi dacă într-adevăr te împlinește. Simți că dacă ai face un copil viața ta ar fi frumoasă, atunci fă-l și dă ce ai mai bun din tine în a-l îngriji. Simți că dacă a-i crea o operă de artă a-i simți o mulțumire sufletească, atunci crează pictura sau melodia sau orice alt tip de artă te pasionează. Simți că dacă ai inventa ceva care ar fi folosit de milioane de oameni te-ai simți mai împlinit? Atunci depune eforturi și dă naștere invenției.
~VA URMA~
Notă 2: Le sunt recunoscător și le-am mulțumit personal tuturor acelora care m-au ajutat cu privire la dimensiunea articolului. Am rămas uitându-mă lung la monitor când numărând răspunsurile erau exact atâtea opinii pro câte erau și contra. Dacă vrei să fii tu cel care înclină balanța și nu ți-ai exprimat opinia până acum ți-aș fi recunoscător dacă ai face-o oricum crezi de cuviință. Tocmai ai citit mijlocul unui articol mai mare, iar peste două zile apare ultima parte. M-aș bucura să știu dacă preferi această modalitate de livrare a informației, sau dacă ai fi preferat să public din prima articolul în întregime.
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu