„Nevoia de a-ți argumenta punctul de vedere nu apare decât atunci când nu cunoști realitatea.” – Osho
Este destul de probabil ca și tu să fi fost pus în postura de a-ți argumenta, la un moment dat, punctul de vedere. Mai puțin probabil este să fi legat această noțiune de necunoașterea realității.
De fiecare dată când argumentezi ceva, tu încerci să îl convingi pe cel cu care discuți de faptul că se înșeală. Încerci să îl convingi că ceea ce spune sau crede este incorect, iar tu, îi vei demonstra cum arată de fapt realitatea. Ceea ce vreau să îți transmit astăzi este faptul că această dorință pleacă dintr-o necunoaștere a realității, și nu dintr-o înțelegere perfectă a ei, așa cum greșit ai putea crede.
Să luăm un exemplu…
Să presupunem că un cunoscut de-al tău ar veni la tine în vizită. Discutând pe teme diverse, acesta ar spune la un moment dat următoarele cuvinte: „Pământul este plat. Proști sunt cei care îl cred rotund.”
Te rog să îți imaginezi, și să fii sincer. Simți nevoia să argumentezi prietenului tău faptul că pământul este de fapt rotund? Simți tu nevoia să îi aduci argumente în acest sens? Cel mai probabil nu. Și știi de ce? Pentru că tu cunoști adevărul. Adevărul nu necesită niciodată argumente. Argumentele sunt rezultatul necunoașterii realității.
Ținând cont de faptul că acest exemplu l-am dat unor prieteni, iar unii dintre ei mi-au spus că totuși ar încerca să mai argumenteze, o să îți mai dau încă un exemplu.
Fotografie de Dimitris Papazimouris
Imaginează-ți același scenariu. De data aceasta prietenul tău afirmă: „Pe tine te cheamă Picasso.” Cu toate că tu îți știi adevăratul nume, prietenul insistă asupra faptului că tu ai numele Picasso. Am ales un nume care este destul de puțin probabil să îl ai.
Dacă tu știi că te cheamă Ionel, Popescu, Gherghe, Maria sau indiferent care ar fi numele tău, simți nevoia să îți argumentezi punctul de vedere? Simți nevoia să îl convingi pe prietenul tău că numele tău real nu este Picasso? Cel mai probabil nu. Și știi de ce? Pentru că tu cunoști adevărul. Așa cum spune citatul de la început, nevoia de a-ți argumenta punctul de vedere pleacă numai și numai din necunoașterea adevărului.
Eu spun că te cheamă George Bush. Simți nevoia să îmi lași un comentariu în care să îmi explici că nu e așa? Șimți nevoia să mă faci să cred că ceea ce tu știi este real? Eu zic că nu. Cunoașterea adevărului și dorința de a argumenta sunt două lucruri care nu pot coexista. Fie cunoști adevărul, fie simți nevoia să argumentezi.
Simte impulsul
Majoritatea divergențelor și neînțelegerilor tale se bazează pe nevoia pe care o simte ego-ul de a avea în permanență dreptate și de a se simți superior prin orice mijloace. Licoarea superiorității este extrem de dulce. Atunci când cineva recunoaște că îți este inferior, tu simți o stare de bine. Asta îți întărește ego-ul. Asta te face să pari mai puternic în ochii tăi și ai celorlați. Această stare de bine nu este însă altceva decât un sentiment fals. Ego-ul este cel care se simte bine în această situație și nu sinele tău prodund.
Reține exemplele de mai sus(cel cu pământul plat și numele de George Bush), și preîntâmpină momentul în care te lansezi într-o discuție argumentativă. Când simți acel impuls care se naște în interiorul tău…
Ia o pauză
Și întreabă-te dacă tu cunoști cu adevărat realitatea, sau îți dorești să argumentezi pentru a-ți întări sentimentul de sine. Amintește-ți că: „fie cunoști adevărul, fie simți nevoia să argumentezi.”
Un ultim exemplu
În momentul în care citești acest articol soarele a apus, sau este încă sus pe cer? Să presupunem că a apus, iar cineva vine la tine și îți spune că soarele este încă sus și luminează orașul în care te afli. Acum răspunde-ți sincer la o întrebare: „Simți nevoia să îl convingi pe acel om de faptul că se înșeală?” Dacă da, te rog să îmi spui și mie care ar fi motivul, iar dacă nu, sper că înțelegi că înțelegerea deplină a adevărului este cea care alungă nevoia de a argumenta.
Ce câștigi tu?
Poate te întrebi la ce îți folosește ție să știi că necunoașterea adevărului este cea care te face să argumentezi. Este foarte simplu. Înțelegând asta, îți îmbunătățești calitatea relațiilor. Acest principiu simplu, odată aplicat și înțeles te face să dezvolți prietenii de calitate, să te faci mai bine înțeles, și să fii perceput ca o persoană deschisă.
Amintește-ți să aplici această sugestie în toate discuțiile pe care le vei purta de acum încolo indiferent de persoană. Fii cu o secundă mai rapid decât dorința ego-ului de a se simți superior și întreabă-te dacă tu știi adevărul, înainte de a contra-argumenta.
Dacă vei constata că îl știi, ce rost are să mai argumentezi? Pe de altă parte, dacă vei constata că nici tu nu ești 100% sigur de ceea ce este real, alege să nu îți hrănești ego-ul cu un fals sentiment de superioritate. Acceptă deschis opinia celuilalt.
Iisus a spus: „Adevărul vă va face liberi.” Filosofii argumentează cu talent pe tema adevărului. Este acesta absolut sau relativ? Tu ce părere ai? Pe lângă asta, sunt curios să aflu care este părerea ta referitoare la citatul cu care a început acest articol: „Nevoia de a-ți argumenta punctul de vedere nu apare decât atunci când nu cunoști realitatea.” Ai argumente pro sau contra? 🙂