Este natural pe parcursul vieții să fie experimentate provocări sau diverse situații solicitante fizic, psihic sau emoțional. Cu toate acestea, stă în puterea noastră să ne deschidem în fața acestor situații și evenimente și să le iubim, acceptăm și trăim așa cum sunt. Iar atunci când găsim în noi această disponibilitate, totul este experimentat clar, limpede și apropiat de pace.
Cu toate acestea, nu se prezintă deloc drept comun sau natural să trăim iubirea și acceptarea. Asta pentru că ego-ul și societatea ne-au învățat și predat cu totul altceva. Iar comun și natural au devenit zbuciumul, ura, emoțiile care ne dau peste cap, suferința și multe altele.
Prezentul text poate fi văzut însă asemeni unei invitații spre noi înșine. Invitație care, odată acceptată, poate să ne ajute să vedem mai mult din armonia de care suntem înconjurați. Fiindcă de fapt, de pe nivelul cel mai profund, tot ceea ce este experimentat, se petrece exact așa cum este infinit armonios. Există însă o droaie de gânduri și poziționalități care fac să pară lucrurile altfel. Totul este așa cum este. Însă noi, trecând viața prin filtrul ego-ului, minții și poziționalităților, nu mai putem recunoaște armonia din tot și din toate. Și ajungem în schimb să percepem totul distorsionat. Am ajuns să ne obișnuim să vedem lucrurile așa cum par, în loc să ne deschidem înspre o percepere a ceea ce este, așa cum este.
Natural este totuși să fim în iubire și acceptare. Și există trei puncte, care odată conștientizate, ne pot apropia de această postură naturală a noastră care este iubirea și acceptarea.
Înainte însă de a numi punctele și de a fi scrise câteva cuvinte despre fiecare în parte, se simte făcută o precizare. Prezentul text nu invită înspre negare. Și nici nu invită înspre reprimare și suprimare. Dacă este simțită tristețe, supărare, suferință sau disconfort de orice fel, a băga capul în pământ ca struțul și a spune: „Nu am nimic” nu este o soluție. Primul pas în vindecare este tocmai acceptarea situației de fapt așa cum este. Prin urmare, textul nu este invitație spre negare atunci când spune: „A-ți da voie să simți numai iubire și acceptare”. Dacă cititorul simte chiar acum altceva, este perfect în regulă. Invitația înspre iubire și acceptare indică de fapt înspre faptul că, indiferent de felul în care ne simțim și indiferent cât de grea sau dificilă este situația în acest moment, noi putem totuși să ne conectăm cu noi înșine și să simțim iubire și acceptare. Despre asta este vorba de fapt.
Iar în continuare, hai să vedem care sunt cele 3 puncte care odată acceptate și integrate, vor face tot acest proces unul mai ușor și plăcut:
1. Poziționalitățile
Cuvântul poziționalitate nu există în dex-ul limbii române. Cu toate acestea este folosit des în articolele de pe Fii Împlinit. Prin urmare există o predispoziție pentru confuzie și neclaritate asociată cuvântului. Există cereri repetate de clarificare a termenului și a noțiunii așa că prezentul articol o să facă asta foarte simplu.
Nu este necesar să fie scrise foarte multe cuvinte și foarte multe propoziții pentru a descrie clar ce este o poziționalitate. Iar atunci când ceva poate fi descris clar pe scurt, nu are rost să complicăm lucrurile.
Prin urmare, o poziționalitate este: „Orice gând de care ne atașăm”. Aceasta este o propoziție simplă care descrie perfect ce este o poziționalitate. Orice gând de care ne atașăm și îl considerăm „al nostru” este o poziționalitate. Și asta indiferent de natura gândului. Acel gând devine fix. Iar acel gând îl numim într-un cuvânt: „poziționalitate”.
Ideea este că, prin fiecare poziționalitate pe care cineva o adoptă, are loc o îndepărtare de postura naturală a iubirii și acceptării. Iar în continuare va fi descris mai în detaliu cum are loc această îndepărtare.
2. Răspuns emoțional
De fiecare dată când nu ne recunoaștem ca fiind iubirea și acceptarea, de fapt ne-am deconectat de la esența a ceea ce suntem. Iar cel mai probabil suntem în minte și emoțional.
Între emoții și poziționalități există însă o relație strânsă. Fiindcă de fiecare dată un disconfort emoțional are la bază o poziționalitate. Iar acest lucru poate fi evidențiat foarte simplu.
Să zicem că cineva zice ceva de rău despre o mâncare de care cititorul acestor rânduri nu a auzit niciodată. Fiindcă nu a fost mâncată și nici măcar nu s-a auzit de ea, nu poate fi nicio poziționalitate asociată. Așa că atunci când auzim cum acea mâncare este vorbită de rău, nu este declanșat niciun răspuns emoțional. Noi putem pur și simplu să continuăm să fim în iubire și acceptare așa cum este natural.
Acum să zicem că după ce termină de criticat acea mâncare, începe critica la adresa unui alt fel de mâncare. Numai că, de această dată, este vorba de felul nostru preferat de mâncare. Acum este aproape sigur declanșat un răspuns emoțional. De ce? Fiindcă există prezentă poziționalitatea: „Felul de mâncare X este preferatul meu”. Există un atașament de acest gând. Iar atașamentul de gând conduce la răspuns emoțional.
Răspunsul emoțional ne perturbă. Și astfel cedăm postura naturală a iubirii și acceptării și ne pierdem în vâltoarea mentală și emoțională pe care o propune ego-ul.
Înțelegând însă mecanismul, de fiecare dată se prezintă ca mult mai ușor amintirea felului în care ajungem să fim perturbați. Iar soluția este cedarea poziționalităților prin Letting go. Cedare a poziționalităților care nu va face decât să permită posturii naturale a iubirii și acceptării să fie din nou recunoscută.
3. Dincolo de emoții
Esențial de înțeles este faptul că iubirea și acceptarea nu sunt niște emoții. În ciuda accepțiunii generale despre iubire mai ales, iubirea nu este totuși o emoție. Iubirea și acceptarea pot fi văzute cel mult asemeni unor stări sau posturi non-emoționale. Ele derivă direct din „a fi”-ul Existenței și nu derivă din minte așa cum o fac emoțiile.
Prin urmare, atunci când ne dăm voie să simțim iubire și acceptare pentru o situație, eveniment sau persoană, noi ne dăm de fapt voie să ne apropiem de o postură non-emoțională care reflectă esența a ceea ce suntem.
Când ne deschidem înspre iubire și acceptare, de fapt „tăiem” prin hățișul poziționalităților și le cedăm pur și simplu. Iar ca un rezultat al cedării poziționalităților este trăit naturalul și firescul.
Un exemplu cu care se poate relaționa foarte ușor aici este acela al conflictului cu un alt om. Dacă a fost sau este trăit un conflict, el derivă din poziționalități și sunt implicate multe emoții.
De multe ori apare întrebarea: „Chiar se poate ca atunci când îl văd pe acest om să nu mai simt niciun fel de răspuns emoțional și să simt numai iubire și acceptare?”. Adevărul este că aceasta este o posibilitate. Atunci când toate poziționalitățile sunt cedate, simțim numai iubire și acceptare, altfel nu. Dar totuși posibilitatea este cât se poate de reală și palpabilă.
***
Modalitatea simplă de cedare a poziționalităților este prin Letting go. Dar simpla acceptare a mecanismelor energetice descrise de prezentul text susține armonizarea.
Ce poate reține cititorul de pe urma lecturii acestui text este că indiferent de situație, context, conflict sau problemă, noi ne putem deschidem înspre iubirea și acceptarea pe care o găsim de fiecare dată dincolo de poziționalități.
Iubire și acceptare!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
