Fotografie de Tyreke White
Iubește tot. Nu fi părtinitor. Iubește oamenii, florile, planeta, universul. Iubește-te pe tine însuți. Lipsa iubirii înseamnă boală. Prezența iubirii este sănătate.
Aliniază iubirii fiecare secundă a vieții tale și îți va fi imposibil să nu fii fericit. Este normal să fii beatific. Lipsa armoniei este anormală.
Permite-le acțiunilor tale să aibă la bază iubirea și nu vei mai putea spune despre tine că „ai o problemă de rezolvat”.
Majoritatea situațiilor cărora nu le vezi soluția se datorează lipsei iubirii. Cercetătorii spun că principala cauza a despărțirilor la nivel mondial sunt banii. Eu îți spun că singura cauza a despărțirilor la nivel mondial este absența iubirii.
În articolul de astăzi o să fac referire la 6 arii ale vieții tale și o să vorbesc despre ele din perspectiva iubirii.
1. Iubirea în relația de cuplu
Acesta este locul în care termenul este și cel mai uzitat. Acum, să vedem. Dacă îți iubești partenerul, îl sprijini în ceea ce își propune. Indiferent dacă și-a propus să slăbească, să mănânce sănătos, să își facă mai mulți prieteni etc.
Îl asculți, păstrând în tine vibrația iubirii. După ce a terminat de povestit ce și-a propus, în cazul în care nu ți se pare o alegere potrivită, îi explici plin de iubire de ce tu ești de altă părere.
Să spunem că partenerul tău s-a hotărât să nu mai mănânce mâncare gătită acasă, ci numai mâncare de la McDonalds. Datoria ta este să îi explici pentru o singură dată la ce va conduce alegerea lui. Îi povestești că se va îngrășa, se va îmbolnăvi, va fi nefericit și își va reduce speranța de viața.
Dacă el continuă în hotărârea lui, să îl iubești nu înseamnă să îi arunci hamburgerii și cartofii prăjiți, ci să te duci chiar tu să îi cumperi.
În altă ordine de idei, să spunem că mergi împreună cu partenerul la o drumeție prin pădure. Acolo ajungi la o prăpastie mare. Partenerul îți spune că vrea să aibă experiența de a se arunca în prăpastie.(și vorbește cât se poate de serios).
Dacă îl iubești cu adevărat, îi explici pentru o singură dată care vor fi consecințele acțiunii lui. Îi spui că cel mai probabil se va juli, își va rupe o mână sau un picior, și sunt șanse destul de mari chiar să moară. Dacă el insistă că vrea să se arunce, nu te opui. Iubirea nu se opune. Iubirea curge.
Există multe relații în care atunci când unul dintre parteneri vrea să se arunce în prăpastie, celălalt îl leagă de un copac cu mâinile la spate(pentru a nu putea scăpa) și continuă să trăiască împreună până la adânci bătrâneți. Bineînțeles că cel legat de copac va fi nefericit toată viața, dar numai astfel cel care l-a legat de copac își poate satisface dependența. Iar dependența nu este iubire. Libertatea este iubire.
Dacă îți „legi partenerul de copac” atunci când el „vrea să se arunce în prăpastie”, află că nu îți iubești partenerul. Îți poate fi frică să nu îl pierzi, poți simți frica de a nu mai avea la dispoziție corpul său, îți poate fi milă de el, dar în nici un caz nu îl iubești.
Iubirea este esență de Dumnezeire, și așa cum Dumnezeu spune întotdeauna: „DA!”, la fel face și iubirea. Ea sprijină întotdeauna, necondiționat.
2. Iubirea la locul de muncă
Mi-ar place tare mult să știu despre tine că nu ai un loc de muncă, dar că lucrezi în același timp la visul tău. De ce? Pentru că acesta este viitorul. Oamenii vor face bani împlinindu-și visurile și nu vânzându-și timpul.
Totuși, statistic vorbind, este foarte probabil să ai un loc de muncă la care te duci de luni până vineri câte 8 ore în fiecare zi. Te invit să te întrebi dacă iubești să faci respectiva activitate.
Ce părere ai?(răspunde sincer)
Și am pentru tine un test simplu. Dacă duminică seară te culci cu gândul că de abia aștepți să mergi luni dimineață la muncă, înseamnă că într-adevăr iubești ceea ce faci, și te felicit pentru asta. Dacă în schimb îți spui: „Oh, începe o nouă săptămână de muncă”, înseamnă că nu iubești ceea ce faci.
Acum, eu te înțeleg că poate insiști să mergi la un loc de muncă care nu te împlinește din niște motive bine întemeiate. Nici nu mă îndoiesc că ar fi altfel. Tot ceea ce vreau eu să îți spun este că iubirea mai înseamnă și sănătate. Făcând 8 ore pe zi timp de 5 zile o activitate pe care nu o iubești, inevitabil te vei îmbolnăvi. Sugestia mea este să îți aloci măcar o jumătate de oră pe zi pentru a face o activitate pe care o iubești. Asta va funcționa ca o pastilă de sănătate.
3. Iubirea față de tine însuți
Mulți oameni nu pot practica iubirea în relația de cuplu sau la serviciu pentru că uită un lucru esențial. Uită să se iubească pe ei înșiși. Dacă nu te iubești pe tine, nu poți manifesta iubirea în nici o altă arie a vieții tale.
Și știi de ce?
Pentru că a simți iubirea, înseamnă a o oferi. Poți percepe, ce-i drept, iubirea și primind-o, dar în profunzime o simți numai atunci când o oferi. Iar pentru a o oferi, trebuie ca ea să ia naștere mai întâi în tine.
Să spunem că cel mai bun prieten al tău vine la tine, și îți cere un kilogram de cartofi. Poți tu să îi oferi exact în acel moment cartofi, dacă nu ai deja? Bineînțeles că nu.
La fel este și cu iubirea. Nu o poți oferi, decât dacă ea este deja prezentă în tine.
Primii pași în a te iubi pe tine însuți sunt: sinceritatea, controlul deplin asupra corpului tău și conștientizarea a ceea ce ești cu adevărat.
Atunci când te vei iubi cu adevărat pe tine însuți, vei deveni asemenea izvorului de munte care curge neobosit în așteptarea drumeților care să se înfrupte din el. Iubirea va curge prin tine necontenit în așteptarea posibilităților de manifestare în exterior.
4. Iubirea în relațiile interumane
De când te-ai născut și până când vei muri, ai interacționat și vei interacționa cu oamenii din jur. La început a fost familia, iar cu cât înaintezi în vârstă, cercul social se extinde.
Dacă te duci la magazin dai peste oameni, dacă te duci în parc, întâlnești oameni, dacă ți s-a stricat ceva în casă te vezi nevoit să chemi un om pentru a repara și tot așa. Ești în permanență înconjurat de alți oameni cu care interacționezi și schimbi informații.
Dacă în tine există iubire, relațiile tale vor curge lin. Indiferent dacă sunt conștiente sau nu, persoanele cu care intri în contact simt iubirea sau ura sau deznădejdea prezentă în tine. Nu este nevoie de nici un cuvânt. Singurul lucru necesar este intersectarea câmpurilor electromagnetice ale inimii. La acest nivel schimbul de informații are loc aproape instantaneu și conține mult mai multă informație decât ai putea să transmiți în același interval de timp prin cuvinte. Dacă vrei să afli mai multe date despre acest subiect, iată niște resurse utile: aici, aici și aici.
5. Iubirea celorlalte viețuitoare
Am început articolul spunând: „Iubește tot. Nu fi părtinitor.”
Atunci când iubești nu ai cum să fii părtinitor. Iubirea înseamnă scufundare în totalitate. Iubirea înseamnă să simți că ești una cu întregul. Limitele și granițele se evaporă în prezența iubirii, și astfel rămâi doar tu. Numai că între tine și tot nu mai există nici o diferență.
Imaginează-ți cum ar fi pământul fără caii sălbatici, delfini, elefanți, pisici, veverițe etc. Nu-i așa că peisajul ar fi cam anost?
Cu toate acestea, omul, de când și-a dat seama că poate, vânează cam tot ce prinde. Ucide viețuitoarele din jurul lui și eventual le mai și mănâncă. După părerea ta este aceasta o dovadă de iubire?
M-am gândit să scriu inițial că nu poți înțelege iubirea dacă ucizi și mănânci animale, dar m-am răzgândit. Poți înțelege iubirea dacă ucizi animale, dar nu o poți trăi.
Un citat din George Bernard Shaw spune:
Animalele sunt prietenele mele… iar eu nu obișnuiesc să-mi mănânc prietenii.
Vreau să precizez că nu am făcut referire la vegetarianism pentru a te convinge pe tine să devii astfel. Alegerea este întotdeauna a ta. În contextul articolului despre iubire mi s-a părut însă important să aduc în discuție și acest aspect. Intenția mea este să te pun puțin pe gânduri, pentru ca indiferent de alegerile pe care le faci, acestea să plece dintr-o stare de conștiență.
6. Iubirea a tot
Scufundă-te în totalitate și vei înțelege iubirea. Prima lecție în iubire este: „a oferi”. Nu poți pleca pe drumul înțelegerii, cunoașterii și trăirii iubirii prin „a primi”. Aceasta este de abia a doua lecție. Numai după ce ai devenit capabil să oferi cu adevărat iubire, îți poți da seama dacă și de către cine ești iubit.
Fii asemeni mărului, care conform cu ceea ce este face întotdeauna mere. Nu se zbate niciodată să facă prune sau pere pentru că asta ar fi un total nonsens. El dăruiește mere oamenilor, iar dacă oamenii nu ajung să le culeagă, dăruiește merele sale pământului pentru a-l îngrășa și fertiliza.
Iubirea din tine nu are nevoie de un ceva înspre care să curgă. Ea curge necondiționat înspre totalitate. Iar atunci când părți din întreg se interpun pe acest canal, iubirea va curge înspre ele.
Fă ca iubirea din tine să fie asemeni roadelor mărului.
Indiferent dacă îl vede cineva sau nu, dacă cineva îi va culege sau nu fructele, mărul înflorește.
Urmează un proces de cultivare a iubirii până în momentul în care roadele sunt coapte, iar pe parcursul acestui proces cine va încerca să se înfrupte din iubirea ta o va simți acră și nehrănitoare, pentru că ea nu „s-a copt” încă.
Iar la final, iubirea este înțeleasă și curge necondiționat. Acum, ea așteaptă drumeții să se înfrupte din fructele sale. Dacă nimeni nu trece pe lângă acel copac, el va dărui fructele sale pământului și îl va face mai roditor.
Dacă nici o ființă nu se va interpune pe traseul iubirii tale pentru a se înfrupta din aceasta, tu vei curge în continuare și vei dărui roadele tale universului. Energia iubirii nu se poate pierde. Ea va atinge, ceea ce trebuie atins.
Conștientizează că ești UNA cu întregul și începe cu prima lecție a iubirii: oferă!
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
