
Indiferent de punctul în care cineva se află pe cale, există câteva recomandări simple pe care avându-le în vedere, drumul poate fi mai ușor, iar anumite capcane pot fi evitate.
Sunt câteva chestiuni evidente, dar pe care le putem rata, dacă nu suntem suficient de atenți.
Progresul spiritual nu este făcut de un eu, ci el mai degrabă intervine ca impuls dinspre câmpul conștiinței însuși. Dar, de fiecare dată când suntem pe punctul de a trece la următoarea etapă în evoluție, energia aparentului opus se va prezenta în vreun fel sau altul asemeni unui test.
Este ca și cum, de exemplu, după ce am învățat că smerenia este o caracteristică a adevărului și iubirii, ni se oferă imediat posibilitatea de a fi aroganți. Dacă refuzăm aroganța acceptând și integrând smerenia, putem trece spre nivelul următor. Dacă am picat testul, mai stăm măcar puțin unde ne aflăm, sau are loc o decădere.
Orice om interesat de evoluție, știe că experimentează perioade și perioade. Există perioade în care studentul spiritual se simte învăluit de iubire și plutește parcă pe aripile unui înger în fiecare zi și săptămână. Și perioade în care se găsește din nou în „mocirlă”, iar suferința s-a reenergizat într-un fel sau altul.
Mintea poate să gândească atunci: „Am crezut că am scăpat de suferință, dar iată-mă de unde am plecat”. De fapt, de cele mai multe ori nu suntem de unde am plecat. Ci, progresul este în continuare acolo, dar suferința apare prin opunere de rezistență față de falsitatea pe care o luăm drept adevăr pe nivelul pe care ne aflăm acum.
Există așadar unele capcane în care studentul spiritual poate cădea, și există anumite lucruri care cu siguranță merită evitate pentru a ocoli suferința asociată. Marii maeștri ai omenirii ne-au lăsat câteva direcții și recomandări. Iar la un moment dat, David R. Hawkins a fost întrebat: „Care sunt cele mai valoroase calități pentru un căutător spiritual?”. El a enunțat 12 puncte care pot fi găsite în cartea „I: Reality and Subjectivity(2003)” la pagina 108.
Din acele puncte, au fost extrase doar 3 în continuare, care vor fi suplimentate cu alte câteva detalii. Așadar:
1. „Nu te compara pe tine însuți cu alții în ceea ce ține de „sfințenie”, merit, bunătate, merituozitate, lipsă de păcate, etc. Toate acestea sunt noțiuni umane, și Dumnezeu nu este limitat de noțiuni umane”
Poate fi adesea observat cum studentul spiritual al școlii X se vede superior studentului care urmează calea Y. La fel, se poate ușor observa cum creștinul se vede superior hindusului, musulmanul se vede superior creștinului, iar exemplele pot continua.
Este pur și simplu o eroare care ne limitează și ne blochează aceea de a ne compara cu ceilalți. Dar această eroare tinde să fie experimentată și pe tărâmul spiritualității dacă tindem să ne comparăm în merit, bunătate, merituozitate și lipsă de păcate cu alți oameni care urmează alte căi.
Prin urmare, suntem invitați să renunțăm la această comparație și să ne vedem de experiența subiectivă. Să avem grijă ca prin observare atentă să ne eliberăm noi în mod real și deplin de toate blocajele. Fiecare cu drumul său. A ne vedea superiori altora, doar energizează ego-ul.
2. „Acceptă că conceptul de <<frică de Dumnezeu>> este ignoranță. Dumnezeu este pace și iubire și nimic altceva”
Noi tindem să îl vedem pe Dumnezeu, după cum am fost educați, asemeni unui supererou. Este un fel de om care trăiește prin cer printre stele, și se distrează cu creația Sa pedepsind-o, motiv pentru care ar trebui să ne fie frică de Dumnezeu.
Dumnezeu însă, fiind iubire, nu pedepsește niciodată. De cele mai multe ori, traumele pedepsei din copilărie, sunt proiectate și asupra lui Dumnezeu care este văzut asemeni unui tată. A-l antropomorfiza pe Dumnezeu este o eroare. Și cu cât mai repede ne dăm seama că „a ne fi frică de Dumnezeu” este o eroare, cu atât putem să ne bucurăm mai ușor de viață și să înțelegem că Dumnezeu ne susține și iubește necondiționat. Inclusiv karma nu este pedeapsă, așa cum a fost discutat în unul din materialele precedente.
3. „Apreciază că de fiecare pas înainte beneficiază toată lumea. Munca și dedicarea spirituală a unuia este un dar către viață și iubirea umanității”
Prin urmare, merită să fim recunoscători tuturor maeștrilor spirituali, și merită să fim recunoscători inclusiv călugărilor și pustnicilor care ajung către esență folosindu-se de solitudine.
Pentru omul modern centrat pe acțiune, pustnicia se prezintă de o inutilitate totală. În loc să contribuie ca forță de muncă, pustnicul stă prin munți și este un pierde vară.
De fapt însă, dacă cineva face un pas înainte pe cale, beneficiul este pentru întreaga umanitate. Și asta pentru că mecanica energetică operează dincolo de liniar. În plan neliniar, cu toții fiind una, progresul unuia este un progres pentru toți. De aceea, merită să fim recunoscători.
***
După cum era spus și în începutul articolului, există 12 astfel de recomandări care pot fi găsite în cartea „I: Reality and Subjectivity(2003)” la pagina 108. Dintre acestea au fost selectate 3 și povestite mai amplu în articolul de astăzi.
Dacă însă cititorul s-ar deschide măcar înspre una dintre aceste recomandări, următorul pas pe cale ar putea fi făcut mai ușor și probabil, mai puțină suferință va fi experimentată în proces.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu

