Am scris și cu alte ocazii despre iluzia dualității. Și asta pentru că liniștea, pacea, armonia, iubirea nu pot fi găsite decât în afara acestei iluzii efemere. Am scris despre cum binele și răul nu există sau despre cum norocul și ghinionul nu există.
Odată ce înțelegi că dualitatea este o iluzie, un văl ți se ridică de pe ochi și înțelegi lumea exact așa cum este ea. Paradoxul este acela că ulterior te găsești în imposibilitatea de a ridica acest văl și de pe ochii celorlalți. Citește mai departe