Archives for December 2013

Mergeam ieri pe stradă, iar în fața mea la vreo 100 de metri era o gură de canal neacoperită. Am mai făcut câțiva pași, iar din urmă m-a ajuns un om. M-a și depășit, iar acum mergea la câțiva metri în fața mea.

Când a ajuns la vreo 5 metri de gura de canal neacoperită, mi-am dat seama că el nu o observase. Aș fi putut să îl atenționez. Dacă făceam 2 pași rapizi și îl apucam de mânecă puteam evita accidentul. Totuși nu am făcut-o, iar omul nostru a căzut în respectiva gaură. Oare am făcut bine sau am făcut rău?

Răspunsul este că nu există bine sau rău. Pe lângă asta, mica întâmplare de mai sus este inventată. Nu am văzut niciun om căzând în nici un canal la 5 metri în fața mea. Este doar o situație ipotetică de la care am ales să plec în acest articol.

Știu că este destul de probabil să fii obișnuit să oferi „ajutor cu forța”. Societatea te-a învățat că în unele situații tu știi mai bine ce ar trebui să facă celălalt. Astfel îi reduci vocea interioară și propria lui voință la zero. Odată cu asta, îl vei putea „ajuta” în liniște și fără ca el să se opună. Oricum tu știi ce e mai bine pentru el.

Faci asta cu ceilalți membri ai familiei. Prietenii nu scapă nici ei, și tot așa. O să îmi spui că ce e rău în a face un bine omului de lângă tine. Iar eu nu o să te contrazic pentru că dacă te apuci să îmi vorbești în termeni de rău și bine m-ai pierdut. Totuși am creat special pentru tine lista de mai jos care îți dă niște motive pentru care să renunți la acest comportament.

Fotografie de Mark Boucher

5 motive pentru care să nu ajuți dacă nu ți se cere

1. Pentru că tu nu știi unde se află milionul de euro dorit

În situația ipotetică cu care am început articolul, eu nu pot ști ce se află în canal. Nici tu nu poți ști. Poate omul nostru a citit „The Secret”, și-a făcut tabloul visurilor și acolo are desenat un milion de euro. Visează la el zi și noapte de câțiva ani și poate tocmai de asta „se repezea” înspre canal.

Poate dintr-un oarecare motiv, o altă persoană a ascuns în canal foarte mulți bani. S-a gândit că o se întoarcă peste câteva ore și o să ii recupereze. Omul nostru avea nevoie exact de acea căzătură. Realist vorbind, înălțimea nefiind prea mare putea să scape fără nicio zgârâietură. Căderea respectivă se transforma astfel în modalitatea prin care Universul îl recompensa oferindu-i o anumită sumă de bani. Cine ești tu să îi furi omului visul?

2. Ajutorul cu forța dă naștere la retincență

O să îmi spui: „Păi cum așa?, eu îi fac un bine omului.”, iar eu o să te întreb: „Cum poți tu face ceva ce nu există?”. Ajutorul cu forța produce reticență pentru că el nu mai este ajutor, ci forță. Nu contează că tu îl numești altfel. El tot forță rămâne.

Forța înseamnă să curgi împotriva firescului și împotriva armoniei. Iar atunci când tu decizi pentru celălalt, exact asta faci.

Retincența care ia naștere în celălalt datorită acțiunilor tale, rupe canalele de comunicație între voi doi. După aceasta te vei întreba de ce nu te mai înțelegi cu cel din fața ta. Doar tu ai făcut tot posibilul pentru a-l ajuta. Ei bine acum știi răspunsul: Datorită retincenței pe care ai creat-o prin forță.

Decât ajutor cu forța, mai bine acceptare. Decât: „fă ceea ce îți spun eu”, mai bine „te iubesc așa cum ești”.

3. Pentru că atunci când impui nu mai poți simți liniștea

Sper că am depășit deja aspectul referitor la natura acțiunii tale. Orice acțiune ai alege să îi impui celuilalt, aceasta este nicicum. Poți să îi dai bani sau poți să îi dai o palmă. Poți să îi dai o haină sau să îl dezbraci, poți să îi furi mâncarea sau să îi dai să mănânce.

Indiferent de ceea ce alegi să faci, tu nu știi dacă ai făcut bine sau ai făcut rău. Ai făcut ceva care este nicicum până în momentul în care cel cu care ai interacționat își formează o părere. Atunci acțiunea capătă un sens. Până atunci este nicicum.

Dacă însă plecăm de la premisa articolului, putem fi siguri că ajutorul tău este unul impus. Iar dacă este impus, contravine legii armoniei.

Este ca și cum ai impune lacului limpede să primească o piatră pe fundul său. Știi tu că piatra aceea purifică apa. Așa că o iei și o arunci în lac. I-ai tulburat liniștea.

A impune rezonează cu reticența și zgomotul, în nici un caz cu abundența și pacea. Vorbești cu prietenul sau prietena ta, vorbești cu partenerul sau partenera ta și dintr-o dată îi impui ceva. Ai creat zgomot. Liniștea nu mai este acolo. Asta dacă a fost înainte.

4. Ajutorul cu forța îți hrănește ego-ul

Tu știi ce e mai bine pentru celălalt. Asta înseamnă că îi ești superior. Iar aceasta este o capcană în care este posibil să te fi prins de multe ori.

Pentru că nu ai fost ancorat în prezent nu ți-ai dat seama. Era o chestiune de nuanță pe care nu ai sesizat-o. Celălalt era doar un motiv pentru a-ți confirma ție însuți faptul că ești superior. Pentru tine nu conta modul în care interacționai cu celălalt, ci faptul că puteai arăta că tu știi mai multe decât el.

Asta se întâmplă de fiecare dată când dai sfaturi gratuite. De ce o faci? Ți-a cerut cineva ceva? Amintește-ți pe viitor de ceea ce ai citit aici atunci când vei simți acest impuls. Și fii în același timp înțelegător cu cei care vor să îți împărtășească din „vasta lor experiență” fără ca tu să le fi cerut asta.

5. Pentru că nu o să-ți reușească niciodată

Imaginează-ți că stai pe o plajă liniștită și te bronezi. Te afli pe insula la care visai de mult. Ești într-un șezlong și te simți nemaipomenit.

Cu toate acestea, ai uitat să te dai cu cremă care să te protejeze de razele puternice ale soarelui.

Eu însă, am observat că tu ți-ai uitat crema acasă. Țin foarte mult la tine, așa că hotărăsc că trebuie să te ajut. Ți-aș fi împrumutat din crema mea, însă tocmai am terminat-o. Așa că trebuie să găsesc o altă modalitate prin care să îți sar în ajutor. Iar pentru că mă văd nevoit să găsesc o soluție cât mai rapid pentru ca nu care cumva să faci un cancer de piele, decid să te ajut luând un topor și distrugându-ți șezlongul.

Acum nu mai ai în ce te bronza, deci o să ai o piele sănătoasă. Misiune de ajutorare îndeplinită.

Tu văzând asta probabil mi-ai strânge mâna și mi-ai fi recunoscător pentru că ți-am stricat șezlongul nu?

Exemplul este cu siguranță unul exagerat. Cam acesta este însă mecanismul care se declanșează atunci când tu decizi că știi ce e mai bine pentru ceilalți, și treci la acțiune.

În încheiere vreau să îți spun ceva foarte important. După ce ai citit articolul, ai putea trage concluzia eronată că nu este bine să mai ajuți pe nimeni niciodată. Acest lucru este însă incorect.

Îi poți ajuta pe toți cei care îți cer ajutorul. Este chiar important să îi ajuți pe cei care ți-o cer, pentru că acesta este unul din lucrurile care ne împlinește pe noi ca ființe.

Fii foarte atent însă la a nu îți impune cu forța viziunea ta. Dacă forțezi oamenii din viața ta să facă lucruri împotriva voinței lor, vei crea dezechilibru. Devino un trăitor de pace și armonie ajutându-i pe cei care îți cer ajutorul.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i te rog un share pe rețelele sociale. De asemenea, te aștept cu impresii în secțiunea de comentarii de mai jos. Eu voi fi acolo să răspund fiecăruia în parte.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

De câte ori ți-a fost frică să nu îi superi pe cei din jur?

De câte ori te-ai supărat pe un membru al familiei sau pe cineva apropiat pentru felul în care s-a comportat cu tine?

Ideea de „supărare” este atât de încetățenită încât îți este aproape imposibil să o mai sesizezi. Toată lumea se supără pe toată lumea. Asta pentru că cei care trăiesc și în același timp înțeleg realitatea sunt foarte puțini.

Articolul pe care îl citești este un îndemn la conștientizare. Un apel la a deveni conștient de armonia care te înconjoară. Liniștea a fost dintotdeauna acolo. Dacă nu ai sesizat-o este pentru că nu ai fost suficient de atent.

Fotografie de Diego Sevilla Ruiz

În cele ce urmează o să îți prezint o listă pe care îți propun să o parcurgi cu interes și atenție. Astfel, la finalul articolului vei fi mai aproape de frecvențele armoniei și ale fericirii. Te vei supăra mult mai rar. Asta pentru că dacă integrezi ideile de mai jos, noțiunea de „supărare” așa cum o știai până acum va fi ștearsă din vocabularul tău.

Cele 7 idei pentru a nu mai fi niciodată supărat

1. Nimeni nu te poate supăra

Tu poți alege în schimb să te superi. Eu nu te pot supăra prin propria mea voință. Dacă tu vrei să mă superi pe mine îți garantez că nu o să poți. Așa cum spuneam și în articolul precedent, tot ceea ce îmi poți tu face prin propria ta voință este să îmi produci o temporară stare de disconfort.

Orice poate face altcineva prin propria lui voință este să îți producă o stare de disconfort. Tu decizi dacă te superi sau nu.

2. Supărarea este alegerea ta

Eu te pot înjura. Îți pot spune cuvinte urâte și care să nu aibă nicio legătură cu realitatea. Cu toate astea, supărarea ta la auzirea cuvintelor mele este o chestiune de alegere. Nimic mai mult. Nimeni nu are putere de decizie asupra sentimentelor tale.

3. Oprește-te și definește ce înseamnă să fii supărat

Fii sincer cu tine însuți. Așa o să conștientizezi că de cele mai multe ori nu faci altceva decât să joci un rol. Unul destul de prost de altfel și care nu te armonizează deloc.

A fi supărat înseamnă să refuzi dialogul. Starea de supărare presupune în esență șantaj sentimental. Cel din fața ta nu îți produce nicio reacție. Prietenul, soția, copilul care stă în fața ta nu poate produce reacții în tine însuți. Tu ești cel care alege reacția. Iar supărarea înseamnă șantaj emoțional asupra oamenilor din jurul tău. Nimic mai mult.

4. Întreabă-te când ți-a adus ție supărarea armonie

Răspunsul este: niciodată! Prin rolul de supărat pe care l-ai jucat, ai putut cel mult să determini o reacție de frică în cel față de care te-ai arătat supărat. Această frică a făcut ca pe o scurtă perioadă de timp, „învinuitul” să îți acorde mai multă atenție. Eventual a făcut unele gesturi ca să „te împace”. Și-a cerut scuze recunoscându-și vina. A fost mai pios sau s-a comportat cu tine diferit față de cum o făcea de obicei.

Dar acest comportament pe care ai reușit să îl determini nu a fost în nici un caz armonios. Comportamentul învinuitului pleacă întotdeauna din frică. Iar această frică îți hrănește ție ego-ul. Prin intermediul fricii te amăgești că ai produs o schimbare. În realitate nu ai făcut altceva decât să îl determini pe cel din fața ta să joace un rol.

Dacă stai puțin în liniște vei înțelege. Jucând roluri, determini joc de roluri.

5. Supărarea este o dovadă a lipsei de înțelegere a realității

Dacă stai față în față cu un om, iar acesta îți spune că este supărat poți ști sigur că omul respectiv nu înțelege ce este armonia. Este valabil și în cazul în care cineva se declară supărat datorită unui gest sau comportament de-al tău.

Poți folosi această idee drept radar. Atunci când dai peste o persoană căreia îi lipsește cuvântul „supărat” din vocabular, fă tot posibilul să stai cât mai mult lângă acea persoană. Trăitorii de realitate și adevăr nu sunt niciodată supărați.

6. Înțelege unde are loc

Supărarea nu este ceva ce înflorește în afara ta asemenea fructului din grădină.

Aflându-te în fața unui pom cu roade din belșug, tu poți spune: „Ce gustos trebuie să fie acest fruct.” După aceasta, iei fructul și îl mănânci. Acesta a apărut în afara ta, iar acum este în tine.

Ei bine, supărarea nu înflorește în afara ta. Tu nu te poți lăsa niciodată pătruns de supărare. Tot ceea ce poți tu să faci este să creezi în tine supărare.

Săgeata roșie simbolizează relația ta cu exteriorul. Stimulii externi din toate categoriile sunt simbolizați prin săgeata albastră. În figura de mai jos, simbolizat printr-un pătrat verde este locul unde NU se formează supărarea.

Ceea ce trebuie să înțelegi este că supărarea nu poate fi niciodată indusă. Ea este întotdeauna creată în tine și de către tine. Iar figura următoare îți arată locul unde aceasta ia naștere dacă tu alegi să îi dai naștere.

7. Supărat poți fi numai în separare

Asta pentru că supărare = separare. Atunci când împarți lumea în eu și ceilalți. Atunci când produci această scindare și nu recunoști cine este cel din fața ta, poți fi supărat. În clipa în care îți vei lua totuși răgaz să înțelegi că tu ești cel/cei din fața ta, nu te vei mai putea supăra. Cum să te mai superi când înțelegi că dacă o faci te superi pe tine? Ceilalți sunt oglinda care te reflectă clar.

Este ca și cum te-ai trezi dimineața, iar atunci când ai privi în oglindă te-ai supăra pe cel din oglindă pentru că nu arată bine. Iubește-te pe tine pentru a învăța mai apoi cum să îi iubești pe ceilalți.

La final eu îți doresc ca de astăzi să nu mai fii supărat, ci numai fericit și bucuros.

Dacă ți-a plăcut articolul dă-i te rog un like sau un share pe rețelele sociale.

Aștept opinia ta referitor la ceea ce ai citit.

Tu te supărai până acum?. Te vei mai supăra la fel de des de acum în colo?

Folosește secțiunea de comentarii de mai jos și comunică-mi gândurile tale.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu