Archives for August 2013

Dacă e să îmi fie frică de un lucru în această viață, acela ar fi trăirea propriei vieți sub potențialul meu maxim. De acest lucru pot spune că îmi e frică. Îmi e frică să îmi dau seama că împărtășind cu tine filosofia mea de viață tu ai putea fi o persoană împlinită, iar eu nu am muncit suficient încât această filosofie să ajungă și la tine.

Eu nu m-aș mai simți la fel de complet, dacă aș ști că tu erai deschis înspre asimilarea noului și înspre asimilarea filosofiei care conduce la împlinire, iar eu am fost suficient de leneș încât să nu scriu un articol în plus care te-ar fi făcut să îți trăiești viața simțind în fiecare zi cum ești inundat de împlinire.

Neale Donald Walsch spune că există 2 trăiri primare. Acestea sunt frica și iubirea. Iubirea este cea în care dacă ai trăi, toate problemele tale s-ar rezolva de la sine. Și ca să îți vând un pont, îți spun și cum s-ar rezolva aceste probleme de la sine. Dacă tu nu ai experimenta altceva în afara iubirii, toate problemele tale s-ar rezolva dându-ți seama că ele de fapt nu există.

Atunci când trăiești în frică faci întotdeauna acțiuni care nu sunt în acord cu legile eterne pe care Dumnezeu le-a creat. Alegând acest dezacord, starea de neîmplinire se instalează imediat.

Ceea ce am numit frică în primele două paragrafe, nu este de fapt sentimentul în starea lui pură. Atunci când este vorba de mesajul pe care eu îl transmit, sunt conștient de faptul că acesta va ajunge și va fi asimilat, numai de persoanele pregătite și dornice să îl citească și asimileze. Din acest motiv, frica mea nu este o frică în adevăratul sens al cuvântului, ci un sentiment pe care nu îl pot descrie momentan și pe care am ales să îl numesc frică.

Nu îmi propun să te mai rețin pentru mult timp citind introducerea, însă până a ajunge la miezul acestui articol, vreau să fac o mărturisire. Astăzi, mergând pe stradă, m-am întrebat ce las eu în urma mea, dacă începând de mâine nu aș mai putea crea nimic. Ce am făcut eu până acum care să conteze cu adevărat?

Atunci mi-am dat seama că mesajul însumat al tuturor articolelor scrise în 7 luni pe fiimplinit este unul pe care dacă o persoană decide să îl urmeze îndeaproape are garantată o viață trăită în împlinire. La câteva secunde, mi-am dat seama că aș putea scrie un articol care să fie o sinteză a celor mai importante principii. Un articol care să conțină acele idei pe care dacă le adopți, nu ai mai avea nici o șansă să mai simți vreodată neîmplinirea.

Mesajul este clar și succint. Dacă ești pregătit și îl vei înțelege și adopta, vei trăi o viață împlinită. Citește cu atenție, meditează la fiecare idee în parte, însușește principiile cu care simți că rezonezi. Cu cât mai multe vor fi principiile însușite, cu atât mai împlinit vei fi.

Fotografie de Agata Karelus

6 lucruri esențiale în drumul tău spre împlinire

1. Totul este energie

Această idee nu este luată în considerare de către foarte multă lume, iar tocmai însușirea acestui principiu este temelia unei vieți împlinite. Dacă aș fi pus să spun cât de multe pot în cât mai puține cuvinte, le-aș spune pe acestea trei: „Totul este energie”. Aceasta este cea mai frumoasă poezie care s-a scris vreodată, și cea mai frumoasă odă închinată vieții.

Dacă înțelegi acest principiu, orice altceva vine de la sine. Aceste trei cuvinte sunt de o importanță colosală.

Acest articol își propune să fie o sinteză succintă a tuturor principiilor care odată însușite te pot transforma într-un împlinit incurabil. În același timp însă, articolul este un exercițiu de imaginație pentru mine. Imaginându-mi că nu mai am decât o oră la dispoziție din această viață, oră din care au trecut deja aproximativ 3 minute, mă face să fiu mult mai concentrat în a găsi esența.

De aceea îți spun sincer, că aflăndu-mă în postura cu pricina, primele trei cuvinte pe care le-aș rosti fără să stau pe gânduri ar fi: „Totul este energie”. Acest principiu este de o valoare colosală pentru că toate punctele care urmează sunt derivate direct sau indirect din această idee. Totul fără nici o excepție are legătură cu energia, și totul fără excepție este energie.

Discutând cu oamenii din viața mea, le-am comunicat și lor această idee. Imediat, mimica feței lor indica o mare nedumerire. Am fost uneori întrebat: „Tu vrei să spui că de exemplu o piatră este tot energie?” Răspunsul meu este: „Da, da, da!”. Prin cuvântul tot, trebuie să se înțeleagă o referire la toate lucrurile văzute și nevăzute, imaginate și neimaginate. Înțelege asta, înțelege că fiecare formă de energie are o vibrație, și totul este o formă de energie. Lasă-ți pătruns fiecare atom de această idee, și îți va fi imposibil să te mai declari vreodată neîmplinit. Statistic vorbind, din ceea ce am putut să îmi dau seama, aceasta este cea mai greu de asimilat idee, iar pentru că ea poate necesita mai mult timp, până să o crezi cu toată ființa ta, poți începe cu un lucru mai ușor, dar cu impact suficient de mare, iar acesta este

2. Alimentația sănătoasă și sportul

Împlinirea nu poate exista atunci când ești bolnav. Dacă ai o boală, oricare ar fi ea, îți este imposibil ca atunci când simți simptomele bolii, să mai poți simți împlinirea. Ești bolnav, deci nu ești împlinit.

De aceea este important să te informezi care sunt alimentele care îți fac rău, și care sunt alimentele medicament. Odată ce afli o nouă informație, după ce o treci printr-o serie de filtre și îți dai seama că nu este vorba de o altă minciună gogonată, pune-o imediat în aplicare, și, cel mai important, nu fă excepții și nu renunța niciodată la respectiva componentă a alimentației.

Eu am avut 20 de kg peste greutatea normală. Urmând îndeaproape ideile prezentate în acest articol, am ajuns la greutatea normală, așa cum poți vedea în niște fotografii reprezentative, pe care le-am postat în pagina despre mine. În momentul în care îți scriu aceste rânduri, am din nou 5 kg peste greutatea normală, și știi de ce? Pentru că am renunțat pentru aproximativ 3 săptămâni la anumite principii alimentare și la obiceiul de a face sport regulat.

De aceea îți spun, că după ce te informezi și îți dai seama ce, cât, cum și când ar trebui să mănânci, trebuie să pui imediat în practică, iar dacă observi că funcționează și în cazul tău, nu trebuie să mai renunți niciodată. Eu am încălcat acest principiu, însă acum mi-am învățat lecția. Mai bine de un an, mi-am menținut greutatea normală pentru înălțimea și vârsta mea. Trei săptămâni au fost însă de ajuns pentru producerea unui mic dezechilibru. De aceea îți spun că dacă funcționeză, nu renunța pentru nimic la acele acțiuni care te fac mai sănătos. Informează-te despre nutriție și sport. Ai grijă la ce mănânci și fă cât mai mult sport pentru a-ți menține sănătatea în condiții optime. Dacă ești bolnav îți este foarte greu să mai simți ce înseamnă împlinirea. Indiferent însă de starea de sănătate în care te afli acum, dacă aș mai avea 1h de trăit, mi-ar place să înțelegi că

3. Nimeni nu are nimic personal cu tine

Nici chiar dacă îți dă un pumn, te înjură, nu îți vorbește sau te ceartă.

Dacă cineva îți dă un pumn, de aici nu reiese decât faptul că respectivei persoane îi este greu să își controleze reacțiile. Asta dovedește despre el că este irascibil și are un comportament agresiv. Faptul că ai primit un pumn, nu înseamnă că trebuie să iei lucrurile personal. Conștientizează că ai avut o potrivire vibrațională cu respectiva reacție agresivă, și, așa cum îmi place mie să spun, ai meritat pumnul.

Observ aproape în fiecare zi oameni care iau lucrurile personal. Această atitudine este cu siguranță generatoare de neîmplinire. Să iei lucrurile personal înseamnă să nu înțelegi atunci când cineva se comportă „urât” cu tine, că de fapt, el este supărat și are nevoie de alinare. Să nu înțelegi că poate ceva l-a întristat, iar acum simte nevoia să se manifeste, iar tu ești cel care i-a ieșit în cale. Să nu înțelegi că respectivul om poate avea anumite probleme de sănătate care l-au făcut să reacționeze așa.

Să iei lucrurile personal este dăunător stării de pace interioară. De aceea, tu trebuie să renunți la acest obicei. Este ca și cum atunci când plouă afară, iar tu ești fără umbrelă, ai considera că norii au ceva personal cu tine și te udă. De fapt ploaia se datorează unor fenomene mult mai complexe care nu ai nici o legătură directă cu tine.

Te superi pe nori, și consideri că au ceva cu tine și de aceea te udă? Ar fi culmea! Atunci de ce să te superi pe oamenii din viața ta care aleg să te „ude”? Reacția lor are la fel de mult de a face cu tine, cum au și norii de pe cer. Tot ceea ce te deranjează pe tine la ceilalți, de fapt te deranjează la tine însuți. Iar tot ceea ce îi deranjează pe ceilalți la tine, îi deranjează de fapt la ei înșiși. Începe să înțelegi compasiunea, și, cel mai important, practic-o. Asta te va face să renunți câte puțin la a lua lucrurile personal. În schimb, îți vei câștiga o pace care cu timpul va deveni tot mai greu de perturbat.

Dacă simți că nu poți să încetezi treptat la a lua lucrurile persoanal te provoc să îmi explici și mie beneficiile pe care le ai de pe urma atitudinii tale. Încât insiști să o păstrezi, este evident că ai anumite beneficii.

Personal, nu am văzut niciodată un om care să se declare împlinit și care să ia lucrurile personal. Aceste două noțiuni sunt pur și simplu incompatibile. Așa cum dacă ești bolnav, starea ta fizică te face incapabil să simți împlinirea, la fel, a lua lucrurile personal te face incompatibil cu împlinirea.

4. Nu încerca să îi schimbi pe ceilalți

Îți place să te joci de-a salvatorul. Îți place să dai sfaturi. Îți place să le explici tu celorlalți care sunt acțiunile cele mai bune pe care ei trebuie să le facă. Și dacă nu le-au făcut, îți place să le spui că dacă te-ar fi ascultat pe tine, alta ar fi fost situația. Totodată, îi treci extrem de ușor cu vederea pe acei oameni care nu ți-au urmat sfaturile și au avut de câștigat.

Ca să îți fie foarte clar, îți spun că absolut fiecare schimbare pe care vrei să o produci cu forța în altcineva, va sfârși prin a nu avea nici un efect în sensul în care tu îți doreai. Această insistență a ta de a face bine, va produce cel mult iritare în cel pe care vrei să îl schimbi.

Un alt lucru care trebuie să îți fie clar este acela că de fiecare dată când încerci să schimbi pe cineva fără ca acesta să îți fi cerut sfaturile, o faci numai pentru a-ți întări sentimentul de sine. O faci pentru a-ți demonstra superioritatea ta în raport cu el, și o faci pentru a-ți consolida ego-ul.

Oamenii nu trebuie schimbați, ci iubiți. Cu cât mai repede înțelegi asta, cu atât mai bine. Totuși am de făcut o precizare esențială. Ai grijă să le acorzi ajutorul câtor mai mulți dintre aceia care consideră că au ceva de învățat de la tine. Atunci când un om vrea să producă o schimbare și îți cere ajutorul, ajută-l dacă te simți în măsură să o faci. Niciodată însă nu încerca să schimbi pe cineva pentru că știi tu ce este mai bine pentru el.

Asta îți slăbește calitatea relațiilor. Și mai grav este faptul că îți slăbește calitatea relațiilor cu cei apropiați.(ei fiind cei pe care încerci de obcei să îi schimbi cu forța)

Înțelege că nu vei obține niciodată rezultatul dorit. Nu îi vei putea face pe cei de lângă tine să adopte principiile sau obiceiurile tale atât timp cât ei nu își doresc asta. În schimb vei reuși să îi faci să te evite tot mai mult și vei reuși să te cerți cu ei tot mai des.

5. Poți obține tot ceea ce îți poți imagina

Important este să nu renunți. Să știi exact ce vrei, și să fii perseverent. 

Aveam 17 ani și am luat decizia fermă de a învăța să cânt la chitară. Nu am nici un exemplu de instrumentist în familie. Cel care m-a inspirat a fost profesorul de muzică din liceu care venea cu chitara în sala de clasă săptămână după săptămână.

Văzându-l cântând am rămas fascinat de ceea ce un om poate produce în sufletul altor oameni prin intermediul unei bucăți de lemn și a câtorva corzi fragile. După câteva astfel de audiții, am luat decizia fermă de a învăța să cânt la chitară.

Am întâmpinat puțină rezistență din partea familiei încă de când și-au dat seama că sunt destul de hotărât să fac asta. În cele din urmă am reușit să îmi cumpăr prima chitară din bani strânși + sponzorizări din partea familiei. Am fost extrem de bucuros pentru că știam că dacă îmi doresc să cânt, trebuie să am în primul și în primul rând un instrument la care să învăț. Acum indeplinisem primul pas, dar lucrurile erau de abia la început.

Al doilea și cel mai important pas este exercițiul continuu. Să înveți să cânți la chitară este unul dintre cele mai complexe exerciții de perseverență. Trebuie să continui să exersezi chiar dacă faci bășici la degete sau chiar dacă bășicile se rup și degetele îți transmit o durere aproape insuportabilă. Trebuie să continui, pentru că numai așa în vârful fiecărui deget, bășicile se transformă în bătături și astfel nu vei mai resimți durerea.

Aceasta este perioada în care nu poți scoate nici un sunet armonios, iar pe lângă asta, simți dureri care se propagă în tot organismul(cel puțin așa a fost în cazul meu). Numai perseverând, poți ajunge să scoți din chitară niște sunete care să te încânte pentru puțin, măcar pe tine.

După ce am reușit să leg sunete tot mai armonioase, a început să îmi placă și mai mult, și îmi petreceam foarte mult timp exersând. Rezultatele școlare erau destul de slabe și eram mustrat de familie pentru asta. Eu am continuat însă să exersez.

După aproximativ un an, am găsit un club unde sâmbăta se organiza o seară muzicală. Era invitată toată lumea care poseda un instrument sau care pur și simplu știa să cânte. Urcai pe scenă, luai chitara în mână, te poziționai în fața microfonului, și cântai. Cei fără abilități erau destul de aspru sancționați de public care era format în marea lui majoritate din oameni care știau să cânte la cel puțin un instrument.

Într-o seară aveam să urc pe acea scenă, iar ceea ce s-a întâmplat nu voi uita niciodată. Scena era improvizată din lemn și capta foarte bine vibrația publicului. După ce am încheiat de cântat, aplauzele au fost atât de puternice încât puteam simți cum scena trepidează sub picioarele mele. După un an de muncă, mai bine de 100 de oameni mă aplaudau la scenă deschisă. Nu o să uit niciodată acest moment.

Pe parcursul poveștii am omis niște detalii pentru că am considerat că vor avea un impact mai mare dacă ți le voi spune la final.

Unul dintre aceste detalii este acela că în clasele 1-4 eram printre cei mai slabi la muzică. Nu puteam ține nici cel mai simplu ritm dintre toate câte existau. Când am crescut mai mare, toată lumea își punea mâinile la urechi când începeam să cânt pentru că vocea mea nu suna deloc armonios. Cu toate acestea, eu știam ceea ce vreau să obțin și am obținut.

Iar ca să nu uit, atunci când primul profesor de chitară pe care l-am avut m-a văzut pentru prima dată, a înclinat din cap și mi-a spus că el mă învață dacă eu vreau neapărat. Vorbele și mimica lui exprimau însă multă nesiguranță. Îndeplineam toate criteriile necesare insuccesului, dar totuși am reușit să obțin aplauzele a mai bine de 100 de oameni. Nu am nici un dubiu că dacă aș fi continuat să exersez, aș fi făcut progrese care m-ar fi făcut să fiu aplaudat de 1000 de oameni, mai apoi de 10000, și tot așa.

Între timp mi-am dat însă seama că pot oferi mult mai multă valoare oamenilor prin scris, așa că am început să îmi canalizez eforturile în această direcție.

Ceea ce trebuie tu să reții din povestea mea este faptul că indiferent de abilitățile tale actuale, tu poți obține tot ceea ce îți poți imagina. Important este să îți imaginezi, să iei decizia fermă, și să nu renunți niciodată fiind perseverent. Dacă eu, un afon declarat, am reușit să fiu aplaudat de 100 de oameni, cu siguranță și tu poți obține orice îți dorești.

Iar când ora stabilită pentru ultimele mele vorbe s-ar apropia de sfârșit, ți-aș spune

6. Revezi punctul 1

Pentru că eu aș putea să continui lista cu mult mai multe elemente. Le vei obține și trăi însă pe toate, dacă vei decide să acorzi suficientă atenție primului punct. Poate cel mai greu de înțeles dintre toate. Înțelegerea lui însă, îți oferă atât de multe beneficii și atât de multe răspunsuri, încât merită să îți dedici oricât de mult timp consideri necesar pentru a ți-l însuși.

***

Începe cu ceea ce crezi că poți implementa imediat. Gândește și regândește(dacă simți că e necesar) toate punctele din listă și găsește o modalitate de a le introduce în viața ta. Ele sunt esențiale pentru a fi o persoană împlinită, iar parte din ele, dacă nu chiar toate, le poți regăsi în acele puține persoane care se declară împlinite. Ceea ce este minunat, e faptul că și tu poți fi împlinit. Așa că nu mai aștepta…

Am tot cântărit scrierea sau nescrierea acestui articol. În cele din urmă iată că îl scriu în speranța că o să ai ceva de învățat din el. Știu că în jurul meu sunt oameni nefericiți. Acesta este adevărul și nu o să încerc să îl neg. Mai știu însă și faptul că acești oameni sunt nefericiți pentru că nu pot percepe realitatea așa cum este ea.

Acum 8 ani am avut în vedere sinuciderea. Te-ai putea întreba pe bună dreptate de ce, iar răspunsul este unul foarte simplu. Posibilitatea sinuciderii era o licoare miraculoasă prin care speram să elimin suferința. Această suferință nu avea un factor extern așa cum ai fi tentat să îți imaginezi. Suferința mea pleca din interior și se datora faptului că viața mea nu avea sens. Nu înțelegeam de ce m-am născut când puteam la fel de bine să nu o fi făcut niciodată.

Astfel, am luat o decizie fermă. Fie aflam care este motivul pentru care trăiesc, fie, dacă îmi dădeam seama că trăiesc fără un motiv anume, mă omoram. Realitatea este că 90% dintre oameni trăiesc fără a avea curajul ca la un moment dat să ia decizia fermă de a-și descoperi scopul vieții. Ei există, dar nu trăiesc o viață în adevăratul sens al cuvântului. Mie nu îmi plăcea această atitudine în primul rând la mine, iar în al doilea rând, nu îmi plăcea să observ oameni care trăiesc fără să știe de ce.

Fotografie de Frank Pham

Se spune că era odată un terapeut specializat în tratarea depresiilor. Prima întrebare pe care o punea pacienților săi era următoarea:

„Tu de ce nu te sinucizi?”

Atunci când am luat decizia fermă de a afla adevărul referitor la viața mea, mi-am pus și eu această întrebare. M-am întrebat cât mai sincer cu putință, ce mă oprește să iau această decizie chiar acum fără nici un fel amânare. Mi-am dat seama că aș crea o durere imensă în sufletele părinților mei care au avut grijă să îmi ofere în permanență toată iubirea de care dispuneau. Suferința pe care aș fi creat-o ar fi fost imensă, iar asta m-a făcut să nu acționez imediat.

După ce mi-am răspuns la întrebarea de mai sus, am plecat într-o călătorie adoptând o atitudine mentală cât mai deschisă pentru recepționarea răspunsului.

Mare brânză treaba asta cu scopul vieții

Am observat la foarte multe persoane o atitudine de frică îmbinată cu nepăsare atunci când vine vorba de acest subiect. Atitudinea lor răstită spune ceva care sună cam așa: „Ce-i și cu întrebarea asta? Dumnezeu mi-a dat această viață, știe El mai bine ce și cum.” Raționamentul nu este fundamental greșit, însă este greșit în esență. Realitatea este că tu ai dreptul ca în orice moment să renunți la viața pe care Dumnezeu ți-a dat-o. Atunci când ai primit viața, ai fost investit și cu puterea de a renunța oricând la aceasta.

Partea corectă a acestui raționament ar fi aceea în care Dumnezeu știe mai bine de ce te-ai născut. Sunt întru totul de acord cu această idee. Nu înțeleg însă de ce oamenii care adoptă acestă atitudine nu iau în calcul faptul că ar putea afla și ei care este acest motiv al existenței lor. Dumnezeu nu este deloc un tip secretos. Tot ceea ce trebuie tu să faci este să întrebi. Ținând cont de numărul mare de cereri pe care Dumnezeu le are de prelucrat este posibil ca răspunsul să întârzie. 🙂 Sigur este faptul că poți afla un răspuns dacă îți dorești asta. Citind articolul în continuare o să afli și cum o poți face, până atunci însă dă-mi voie să te întreb:

„De ce nu îți dorești tu să afli de ce trăiești?”

Consideri cumva că acesta este un privilegiu de care se pot bucura un număr restrâns de oameni? Ei bine, te asigur că oricine fără nici o excepție poate afla care este motivul pentru care s-a născut. Acest motiv este foarte bine cunoscut de Dumnezeu. El este cel care și-a dat acceptul ca tu să exiști, prin urmare este destul de logic că ai un scop. Dumnezeu nu creează doar de dragul de a crea, și nu creează nimic inutil.

Nu ar avea nici un sens însă ca acest scop al tău al să fie cel mai bine ascuns secret din istoria omenirii. Scopul tău îți poate fi comunicat oricând de către însuși creatorul tău. Ceea ce trebuie tu să faci este să îl întrebi cu bunăvoință care este acesta.

Eu mi-am dorit să aflu care este motivul pentru care trăiesc pentru că altfel nu vedeam de ce aș mai fi trăit. Dacă nu trăiam cu un motiv, atunci nu îmi doream să trăiesc deloc. Acesta a fost raționamentul meu care m-a făcut să i-au decizia fermă de care îți vorbeam la începutul articolului. Iar decizia fermă a fost cea care m-a condus în cele din urmă la răspuns.

Ținând cont de procentajul de 90% care reprezintă oamenii care nu știu motivul pentru care s-au născut, presupun că este destul de probabil ca nici tu să nu îl fi descoperit. Dacă te afli în cei 10% și îți trăiești acest scop, și consideri că duci o viață împlinită atunci te felicit. Dacă te afli în cei 90%, dar ai luat deja decizia fermă de a-ți afla scopul, iarăși te felicit, și te asigur că poți afla toate răspunsurile. Dacă însă te afli în cei 90%, dar nu ai luat deciza fermă de a afla care este motivul pentru care te-ai născut, atunci am și eu o curiozitate. Sunt curios care este motivul pentru care nu îți dorești să știi?

Personal nu am văzut în viața mea o persoană care să îmi spună că habar nu are de ce trăiește, dar este împlinită. Exemple de oameni care să îmi spună că nu știu de ce trăiesc și sunt nefericiți am întâlnit însă la tot pasul. Prin urmare, dacă ești o persoană care nu își cunoaște scopul existenței și nici nu vrea să afle, fii binevoitor, și lasă-mi un comentariu în care să îmi spui de ce alegi asta.

În timp ce scriam propoziția anterioară mi-am dat seama că există și posibilitatea ca tu să fii acea persoană care mie nu mi-a fost dat să o întâlnesc. Să fii persoana care nu are un scop al existenței, persoana care nu știe de ce trăiește, însă afirmă despre sine că este împlinită. Dacă ești o astfel de persoană, te rog de asemenea, să lași un comentariu la finalul articolului pentru a-mi spulbera o concepție greșită.

Pentru cei care vor să afle totuși de ce trăiesc și astfel să își câștige împlinirea

Dacă în cele din urmă decizi că vrei să ai o viață trăită cu scop, o să îți spun ceva care sper să nu te dezamăgească: „Eu nu pot face nimic să te ajut”. Tu ești singurul care poate afla răspunsul. Eu o să îți dau niște sugestii care în funcție de disponibilitatea sau deschiderea ta, le poți pune sau nu în practică.

O să îți ofer două astfel de sugestii și o să încep cu ceea ce a funcționat pentru mine.

Metoda 1: Lansează pur și simplu întrebarea și așteaptă un răspuns

Această sugestie poate părea puțin derutantă așa că o să mă strădui să fiu cât mai clar cu putință. Metoda presupune ca oricând prinzi un moment de răgaz, să lansezi mental întrebarea: „De ce m-am născut?” sau „Care este scopul existenței mele?” sau combinația celor două: „De ce m-am născut și care este scopul existenței mele?”. Simte-te liber să reformulezi ideea oricum crezi tu de cuviință. Important este ca gândul tău să prezinte ardoarea de a cunoaște, deschiderea de a primi un răspuns și certitudinea că îl poți primi.

În cazul meu a fost nevoie de 2 ani pentru a primi un răspuns. Doi ani în care zi de zi, atunci când găseam un răgaz, întrebam cu aceeași încredere neștirbită: „De ce m-am născut?”. Răspunsul a venit în cele din urmă și sunt recunoscător și astăzi și în fiecare zi a vieții mele pentru asta.

Sper că nu ți se pare mult 2 ani. Personal mi se pare o perioadă chiar scurtă de timp. Ținând cont de faptul că aș fi putut trăi poate 70 sau 80 de ani din viață fără a ști răspunsul , deprimat și nefericit. Mă simt norocos că am aflat răspunsul în doar 2 ani.

Așa cum îți spuneam și mai sus, nu există o rețetă care funcționează garantat în cazul tuturor persoanelor. Asigurarea pe care ți-o fac este aceea că dacă vei lua decizia fermă de a-ți afla scopul vieții, vei obține în cele din urmă un răspuns fără să aplici o anumită metodă specifică. Dacă îți dorești cu fiecare atom al ființei tale să afli un răspuns, după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, răspunsul va intra în posesia ta. Nu trebuie să ai nici un dubiu în acest sens, și te încurajez să nu ai nici un dubiu.

Metoda 2: Întrebarea ca titlu pe o foaie albă goală

Aceasta este o metodă pe care nu am verificat-o personal, dar despre care am auzit că funcționează. Ea promite descoperirea scopului vieții în 20 de minunte, cu precizarea că în cazul oamenilor foarte foarte încăpățânați poate dura și până la  60 – 90 de minute.

Pentru a pune metoda în aplicare ai nevoie de o foaie albă, un pix, și 20 de minute în care să nu fii deloc deranjat. Pasul următor este să scrii sub formă de titlu întrebarea: „Care este motivul pentru care m-am născut?” sau „Care este scopul vieții mele?” sau orice altă formulare consideri de cuviință.

După ce ai pus întrebarea în scris, începe să scrii în ordine toate răspunsurile care îți vin în minte. Nu bloca nimic din ceea ce îți vine în minte, doar transpune totul pe hârtie.

Vei ști că ai găsit răspunsul atunci când vei începe să plângi. Descoperirea în scris a scopului vieții tale va avea un impact atât de puternic încât vei începe să plângi atunci când rândurile pe care le vei scrie vor fi cele care îți descriu scopul.

Important la această metodă este să adopți o atitudine cât mai deschisă și să ai încredere că poți găsi răspunsul. Un alt lucru important este ca dacă nu afli răspunsul imediat să nu te dezamăgești și să încerci cu aceeași încredere și în ziua următoare. Sunt sute de oameni care și-au descoperit sensul vieții prin această metodă, așa că merită să ai încredere.

De ce nu m-am sinucis?

Dacă ai citit până aici, probabil ai dedus răspunsul, vreau totuși să îl scriu în clar: „Nu m-am mai sinucis pentru că viața mea a căpătat un sens, iar odată cu asta am înțeles ce este viața cu adevărat. Viața este iubire.”

Pune în aplicare imediat

Dacă simți că rezonezi cu una din cele două metode descrise mai sus, pune-o în aplicare imediat. Nu amâna pe mâine, sau pe săptămâna viitoare. Fă-o acum și îmbunătățește-ți semnificativ calitatea vieții.

Știai că?

• În timp ce ai citit acest articol, în lume s-au sinucis 13 oameni?
• În România se vor sinucide astăzi 8 persoane?
• Sinuciderea este a zecea cauză a mortalității la nivel mondial?

Oamenii se sinucid numai atunci când simt că viața lor nu mai are sens. Prin metodele din acest articol și prin exemplul personal, sper să influențez în mod pozitiv viața câtor mai mulți oameni. Poți contribui și tu la asta, dând un share articolului sau împărțindu-l cu prietenii.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Consideri că dacă ai fi avut mai mult noroc, viața ta ar fi arătat altfel? Crezi că unii oameni se bucură de viață pentru că au avut un dram de noroc în plus față de tine? Dacă mâine ai găsi o mare sumă de bani pe stradă, te-ai considera norocos pentru banii care ți-au ieșit în cale?

Norocul este un cuvânt foarte des utilizat în mai toate împrejurările. Rar se întâmplă să nu te întâlnești cu „domnul noroc” măcar o dată pe parcursul unei zile. El apare demn, și soluționează impecabil toate nedumeririle pe care le poți avea.

Întrebare: De ce un cunoscut și-a găsit un loc de muncă mai bine plătit decât tine?

Răspuns: Pentru că a avut noroc.

Întrebare: De ce vecinul are mașină personală, iar tu nu ai?

Răspuns: Pentru că el a avut noroc.

Întrebare: De ce prietenul tău cel mai bun pare împlinit de relația pe care o are cu partenerul, iar tu nu mai suporți certurile zilnice?

Răspuns: Norocosul! și-a găsit un partener mai bun și mai iubitor decât tine.

Întrebare: De ce unora li se întâmplă pur și simplu lucruri bune, iar peste tine dau numai ghinioane?

Răspuns: Probabil așa ești tu mai ghinionist. Cum poți contracara norocul? Oricât te-ai zbate, tu nu o să te poți compara niciodată cu un norocos. Există o diferență de bază între voi. Tu ești mai ghinionist decât el.

Ei bine, astăzi îți dau o soluție prin care îți poți îmbunătăți instant calitatea vieții pe care o duci. Aceasta are următorul nume: Nu există noroc!.

Dar dacă găsesc bani pe stradă cum se cheamă?

Se cheamă că ai găsit bani pe stradă. Norocul pur și simplu nu există. Dacă ai găsit bani pe stradă înseamnă că i-ai meritat. Și pentru că îmi dau seama cât de ciudat îți poate suna asta, dă-mi voie să îți explic.

O să îți dau două explicații din care să o poți alege pe cea cu care simți că rezonezi mai bine.

Fotografie de Trudie

1. Totul este energie

Iar faptul că ai găsit bani, nu este altceva decât o confirmare a faptului că ai o potrivire virbrațională cu acei bani. Ai emis pe frecvența banilor, și așa ai putut intra în contact cu ei. Nu ți s-a întâmplat niciodată să găsești o monedă sau chiar o bancnotă într-o zonă foarte aglomerată? Probabil te-ai întrebat atunci, cum de nu au văzut-o ceilalți. Răspunsul foarte simplu este acela că ceilalți nu emiteau la acel moment pe frecvența banilor. E ca la radio. Dacă radioul nu este setat pe frecvența corespunzătoare unui anumit post, nu îl recepționează. Imaginează-ți că oamenii sunt niște radiouri care prindeau alte posturi în acea zonă aglomerată, iar tu ai fost cel care erai setat pe canalul „să vină banii la mine” și ascultai show-ul prezentat de crainicul „tata banilor” care ți-a atras atenția că pe jos este ceva ce te-ar putea interesa.

2. Dumnezeu nu a creat norocul

Pe bună dreptate, ai putea să mă întrebi cum pot să știu eu asta. Îmi imaginez că dacă ai ajuns cu lectura până aici ești o persoană care are o anumită imagine cu privire la Dumnezeu. Chiar dacă poate nu îl poți defini exact, îi atribui anumite calități și îl vezi într-un anumit mod specific.

Ceea ce m-a ajutat pe mine cel mai mult a fost răspunsul pe care l-am primit într-o anumită zi. Acest răspuns îmi spunea că Dumnezeu este întotdeauna bun și întotdeauna corect. Uitându-mă în jur am văzut un univers foarte bine pus la punct care funcționează după niște legi care denotă o inteligență foarte mare în spate. Dacă mă uit la tot ceea ce este viu pe pământ, văd de asemenea o la fel de mare inteligență. Dacă mă uit la mine, la organismul meu, văd că cine m-a gândit așa, este cu mult mai inteligent decât aș putea eu vreodată spera să fiu.

Iar toate aceste lucruri care au o inteligență supremă în spate au creat o discrepanță în mintea mea între ideea de nedreptate și Dumnezeu. Fiind atât de inteligent, Dumnezeu nu poate fi nedrept. Pur și simplu m-am uitat în jur, iar asta mi-a fost suficient pentru a nu-l mai considera niciodată pe Dumnezeu nedrept. Iar atunci când conștientizezi asta, jumătate dintre problemele tale se rezolvă instantaneu.

Norocul și ghinionul sunt rude foarte bune cu nedreptatea. Sper că ești de acord cu asta. Ce poate fi mai nedrept decât ca tu să ai ghinion, iar un altul să aibă noroc? Conștientizează însă că în infinita Sa inteligență, Dumnezeu nu este nedrept, deci nu ar fi creat niciodată norocul și ghinionul care sunt nedreptatea însăși. Norocul și ghinionul sunt noțiuni inventate de oameni care refuză sau nu pot să își explice anumite situații din viața lor sau din viața altora. Explicația este însă foarte simplă.

 Fiecare are exact ceea ce merită

De ce? Pentru că trăim în Dumnezeu, iar acesta nu este niciodată nedreptatea. Dacă tu crezi că cel care se manifestă prin toată această inteligență de care îți vorbeam mai sus și pe care o poți conștientiza și tu foarte ușor, este nedrept, trebuie să recunosc că este alegerea ta, iar eu nu insist să ți-o schimbi. Totuși, dacă tu îți menții acest punct de vedere și crezi în continuare că norocul există, deci Dumnezeu este în esență nedrept, am și eu o rugăminte la tine. Explică-mi și mie te rog cum poate fi Dumnezeul în care crezi tu atât de inteligent și în același timp nedrept, alegându-și favoriți dintre oameni cărora le dă noroc, și bătându-și joc de alții pe care îi pedepsește pe nedrept dându-le ghinion. Te rog să îmi dai o explicație cât mai simplă, sau cât de în detaliu vrei tu și să mă faci și pe mine să înțeleg de ce îl consideri pe Dumnezeu nedrept, când poți vedea atât de ușor cât de inteligent este. Iar referitor la asta, este un posibil răspuns pe care te rog să nu mi-l dai pentru că mi-a mai fost dat de câteva ori și o să îl discut în cele ce urmează. El sună cam așa:

Dumnezeu este câteodată nedrept cu mine pentru ca să mă îndrepte sau ca să îmi încerce credința.

Adică Dumnezeu se plictisește, și din când în când își spune: „Ia să vedem cam ce ghinion am putea arunca asupra lui (și aici deschide catastiful cu numele tuturor oamenilor, închide ochii, își plimbă degetul aleator pe hârtie, se oprește, deschide ochii și vede numele lui Ion) Ion”. Apoi își spune: „Cam de ce ghinion am eu chef acum? Hmm. Fie ca Ion să își rupă un picior.” Iar după asta se pune pe așteptat să vadă cam cum o să reacționeze Ion când o să îl lovească ghinionul. Ion își rupe piciorul. Afirmă bineînțeles că a avut ghinion, iar acum Dumnezeu se află în așteptare. O să își amintească oare Ion de El? O să mai aibă Ion credință în Dumnezeu chiar și după această „încercare”?. Iar dacă da, Dumnezeu îl cheamă deja pe sfântul Petru și îi spune să pregătească o nouă cameră în rai, să o văruiască cu cel mai bun var, și să pună în ea drept pat norișorul cel mai moale, pentru că Ion a demonstrat că este tare în credință. Cam așa ar trebui să stea lucrurile dacă tu crezi că Dumnezeu îți dă ghinioane ca să îți încerce credința, iar altora noroc, dintr-un motiv asemănător.

Află că Dumnezeu este iubirea și nimic altceva. După cum însă spun de fiecare dată când am ocazia, eu respect opiniile celorlați și nu îmi propun să le schimb. Așa că dacă tu crezi în continuare că norocul există, te rog lasă un comentariu în care să îmi explici cum este compatibilă inteligența infinită a lui Dumnezeu cu existența norocului și a ghinionului.

Dacă nu ai mai auzit niciodată ideea conform căreia norocul nu există și fiecare are exact ceea ce merită, este posibil ca ceva să se revolte în tine în acest moment. Mi s-a întâmplat să le spun adevărul despre noroc oamenilor pe care i-am întânit și care mi-au devenit apropiați, iar după un moment de reculegere conștiința le tresărea și îmi spuneau ceva care suna cam așa: „Dar ce am făcut eu să merit să găsesc respectivii bani pe stradă?!” sau „Ce am făcut eu să merit să îmi fie tăiată calea în trafic?!” sau „Ce am făcut eu să merit boala pe care o am?! Este evident că atunci când am găsit bani am fost norocos, iar când am dobândit boala am fost ghinionist”. Sunt destul de convins că dacă atunci atunci când ai început lectura articolului credeai în noroc și ghinion, cam acestea sunt gândurile care ți-au trecut și ție prin minte, așa că o să le ofer un răspuns.

Dacă cel cu „Totul este energie” nu te mulțumește. Dacă nu poți vedea lucrurile din perspectiva asta. Dacă nu îți poți imagina oamenii ca aparate radio care prind tot timpul un anumit post, iar atunci atunci când tu ai găsit respectivii bani ascultai postul „Bani din abundență”, iar emisiunea care se difuza era „Bani pentru tine”. Sau dacă nu îți poți imagina că atunci când un om își rupe piciorul asculta postul de radio „Gânduri negre”, iar emisiunea difuzată era „Fracturi osoase”, atunci poate poți accepta următoarea idee:

Tot ceea ce ai făcut și tot ceea ce ai gândit vreodată „s-a înregistrat”

De fapt nu poți să aderi la această idee și să o ignori complet pe cea în care totul este energie. Adevărul este că ele sunt foarte bune prietene și se susțin una pe alta. Prin urmare, o să îți dau un alt posibil răspuns la întrebarea: „Dar ce am făcut eu să merit să găsesc acei bani?!” Acesta este: „Ai trăit până în acea clipă”. Ia un moment de pauză și recitește te rog în liniște ultimile două propoziții. Citește-le pentru cel puțin încă o dată și înainte să continui lectura, formează-ți o opinie personală despre ideea care reiese din aceste două propoziții.

De fiecare dată când le-am spus asta oamenilor din viața mea, au respins ideea fără ca măcar să se gândească. Te întreb însă pe tine: „Dacă nu ești de acord că tot ceea ce ai făcut și gândit în această viață s-a înregistrat, iar o parte din ceea ce experimentezi se datorează acțiunilor și gândurilor tale din trecut, atunci ce crezi tu defapt?”. Consideri că trecutul tău nu îți influențează prin nimic prezentul? Pentru că dacă tu crezi asta nu îți înțeleg motivația pentru care te educi spre exemplu. Oamenii în general o fac pentru a acumula cunoștințe care să le fie de folos în viitor, iar în clipa prezentă se folosesc de ceea ce au învățat în trecut. Oamenii care fac sport constant, ceea ce îți recomand și ție să faci, o fac pentru că știu că asta îi ajută să aibă un corp sănătos. O lună în care ai alergat în fiecare zi acum un an, te poate ține astăzi mai departe de obezitate.

Acestea sunt însă exemple concrete a căror rezultat este unul predictibil. De ce atunci când nu poți prezice rezultatul, alegi să îl negi? Așa cum mișcarea fizică pe care ai făcut-o sau nu ai făcut-o te influențează astăzi, la fel se întâmplă cu fiecare alt gând sau altă acțiune a ta, indiferent care ar fi ea. Nu există nici o acțiune care să nu aibă un efect care la un moment dat se va răsfrânge asupra ta. Acest efect îl poți percepe ca pozitiv sau negativ, însă el, tot efectul acțiunilor și gândurilor tale rămâne.

Și ca să nu uităm de unde am plecat, așa se explică de ce ai meritat tu să găsești respectiva sumă de bani, sau de ce ai meritat să te îmbolnăvești. La întrebarea: „Ce am făcut să merit asta?”, îți răspund „Ai făcut tot ceea ce ai făcut din momentul în care te-ai născut și până când evenimentul a avut loc. Asta ai făcut să meriți ceea ce ți s-a întâmplat. Ai trăit și ai făcut alegeri”.

Viața fără noroc și ghinion este cu mult mai bună decât cea pe care o duci acum

Dacă renunți la ideea de noroc sau ghinion, o să pierzi majoritatea motivelor pentru care suferi astăzi. Ce rost mai are suferința, atunci când știi că un anumit lucru ți se întâmplă sau ți s-a întâmplat deja ,fie pentru că:

1. Totul este energie, iar tu ai recepționat respectiva trăire, exact cum aparatul de radio recepționează un anumit post.

2. Dumnezeu este întotdeauna drept și iubitor. Inteligența inifinită care se regăsește în tot ceea ce este nu ar putea fi nedreaptă.

3. În acord cu afirmațiile de mai sus, fiecare are exact ceea ce merită. Deci chiar dacă tu caracterizezi trăirea ca negativă, ea este în procent de 100% creația ta.

4. Tot ceea ce ai gândit vreodată este o cauză pentru un efect pe care îl poți resimți astăzi, mâine, sau în oricare altă perioadă de timp.

5. Toate acțiunile tale sunt o cauză pentru efectele pe care le poți resimți astăzi sau în orice moment pe parcursul întregii tale vieți.

6. Atât gândurile cât și acțiunile pe care le-ai făcut nu se pierd în neant. Ele reprezintă informație care este reținută pentru ca ea să fie o cauză pentru ceea ce tu urmează să experimentezi.

Știu că este destul de probabil ca în mintea ta să existe o legătură foarte strânsă între ideea de a găsi bani pe stradă și noroc. Nu trebuie să te învinovățești pentru asta, pentru că la fel gândește majoritatea oamenilor. O să îți explic însă cam cum văd eu lucrurile în această situație. Ținând cont de ceea ce ai citit până acum, o să îți fie mai ușor să înțelegi de ce, de fapt, norocul nu există.

Spuneam mai sus, că toate acțiunile pe care le faci, nu se pierd după consumarea lor, ci rămân „înregistrate”. Ei bine, atunci când tu nu îți explici ce ai făcut să meriți să găsești o anumită sumă de bani, eu îți expun următorul scenariu.

Pentru că Dumnezeu este iubire, El a creat un program care spune cam așa: „Toate sumele de bani pe care un om le dăruiește din iubire altor oameni, sunt însumate. Când se adună patru astfel de gesturi, facem suma, înmulțim cu patru, și i-o oferim drept recompensă celui care a dăruit din toată inima. Asta ca și răsplată pentru respectarea legilor eterne ale universului.”

Apare acum o dilemă care o să vezi că nu e foarte mare: ”Dar dacă eu găsesc bani, înseamnă că un alt om a trebuit să îi piardă.” Logic nu? Ceea ce ai putea tu înțelege dacă ți-ai da voie, este faptul că tu nu ești norocos pentru că îi găsești, iar omul care îi pierde nu este ghinionist. Un posibil motiv pentru care tu meriți suma, l-am enunțat mai sus, iar un posibil motiv pentru care altcineva merită să nu mai aibă acei bani se poate datora unor acțiuni de ale sale în care și-a însușit în mod incorect niște bani. Iar același program care îți dă ție suma de bani, spune că dacă un om își însușește bani pe nedrept, atunci când se adună patru astfel de fapte, facem suma, înmulțim cu patru, și îi luăm respectivii bani.

După câte poți vedea nu este nevoie de noțiunile de noroc și ghinion pentru a explica situații ca acestea. Iar dacă eu ți-am demonstrat că cea mai la îndemână situație în care poți da vina pe noroc sau ghinion nu are nici o legătură cu aceste două noțiuni, se poate ușor deduce că un raționament asemănător poate fi aplicat în cazul oricăror situații din viața ta. Norocul și ghinionul nu există. În cazul celorlalte situații te las pe tine să îți pui imaginația la contribuție și să înțelegi o dată pentru totdeauna că nu obții nici un beneficiu dacă dai credit norocului sau ghinionului. Obții însă o sumedenie de beneficii dacă renunți la noroc și ghinion.

Beneficii ale omului care înțelege că norocul și ghinionul nu există

1. Elimini incertitudinea din viața ta. Incertitudinea este dăunătoare. Incertitudinea te face să îți trăiești viața asemenea unui om care se află în mijlocul deșertului Sahara și nu are nici măcar o busolă pentru a fi sigur că păstrează direcția. Eliminând incertitudinea faci loc certitudinii și implicit liniștii interioare.

2. Îți explici lucruri pe care până acum le atribuiai norocului sau ghinionului. Cu cât o să te familiarizezi mai mult cu ideea, cu atât lucruri care până acum îți păreau inexplicabile îți vor deveni perfect clare.

3. O să resimți foarte rar starea de milă. Mila este un sentiment care îți dă bătăi de cap atunci când vrei să îl plasezi într-o categorie. Este el negativ sau pozitiv? Eu am ajuns la concluzia că mila este un sentiment care are mai mult de a face cu negativul decât cu pozitivul. Mila trebuie înlocuită cu compasiunea. Cea din urmă fiind un sentiment cu vibrație clar pozitivă. Omul care înțelege că nu există noroc și ghinion, nu mai poate trăi manifestând milă pentru că înțelege că fiecare efect este unul meritat și are o cauză foarte bine definită, chiar dacă el nu o poate deduce momentan. Iar atunci când mila este tot mai puțin prezentă,

4. Poți experimenta deplin compasiunea. Iar după ce devii tot mai familiar cu aceasta, vei putea să

5. Practici recunoștința mult mai ușor. Atunci când crezi în noroc și ghinon cum ai putea tu să fii recunoscător? Cum să poți să îți convingi mintea să fii recunoscător pentru ceea ce tu consideri că are drept cauză un ghinion? Ți-ar fi greu să fii recunscător pentru ghinionul de a-ți fractura piciorul, nu? De aceea, în momentul în care renunți la noțiunile de noroc și ghinion poți practica mult mai eficient recunoștința. Atunci poți fi recunoscător pentru legile eterne ale universului care s-au aplicat și în cazul tău. Poți fi recunoscător pentru că ești conștient de ele, și să te bucuri pentru că oricând poți începe să le folosești și tu.

Acestea fiind spuse eu consider articolul complet. Acum, tu te vezi pus în situația de a renunța la convingerile despre ghinion și noroc, și de a adopta alte principii. Poți face alegerea de a renunța, iar asta îți va îmbunătăți considerabil calitatea vieții. În același timp sunt convins că o să fie unii oameni care nu o să renunțe la ideea de noroc și ghinion pentru că asta ar veni cu o responsabilitatea mult prea mare. Îmi dau seama că poate părea destul de greu pentru unii ca din secunda următoare să devină responsabili pentru tot ceea ce li s-a întâmplat, li se întâmplă sau li se va întâmpla în această viață. Totuși eu am încredere în tine că o să faci o alegere înțeleaptă. Deci, ce ai hotărât?

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu