Archives for July 2013

Am primit astăzi un mesaj care conținea următoarea întrebare: „Ce părere ai despre autocompătimire și despre rolul de victimă pe care îl jucăm uneori?” Aș fi putut să dau un răspuns privat, însă m-am gândit puțin și mi-am spus: „de ce să nu beneficiezi și tu de pe urma răspunsului?”. Așa că am început să scriu articolul pe care tocmai îl citești.

Introducere

Am fost și eu curios să văd ce definiție dă dex-ul compătimirii, așa că iat-o mai jos:

COMPĂTIMÍRE, compătimiri, s. f. Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; părere de rău, milă față de starea, de suferințele cuiva. –V. compătimi.

 Fotografie de Sharon

Prin urmare, autocompătimirea ar fi starea de părere de rău sau milă față de propria persoană. Chiar din capul locului vreau să delimitez în clar noțiunea de milă sau compătimire, de cea de „ai exact ceea ce meriți”. Fie înțelegi că nimic nedrept nu ți se întâmplă, fie ești capabil să te autocompătimești. Când am scris seria de trei articole cu titlul „ai exact ceea ce meriți” unii dintre cei care au citit au spus că titlul sună mai degrabă ca o sentință. Alții au spus că pe lângă aspectul său dur, mesajul este cât se poate de adevărat.

Conștientizarea faptului că nimic nedrept nu ți se întâmplă are o legătură subtilă cu experimentarea tristeții și autocompătimirii. Această conștientizare despre care îți vorbesc reprezintă exact momentul în care tristețea ia sfârșit. Ea este totodată și momentul în care autocompătimirea ia sfârșit, pentru că aceasta din urmă nu poate exista decât în tristețe.

În cele ce urmează o să iau lucrurile pe rând pentru a face lectura acestui articol una cât mai plăcută.

Compătimirea

Până să vorbesc despre autocompătimire consider necesar să spun câteva vorbe despre compătimire. O să îți dau câteva exemple. Acestea sunt niște tipare pe care le-am întâlnit destul de des la oamenii cu care interacționez în fiecare zi. Iată cum sună acestea:

„Săracul cățel este șchiop. Oare ce nenorocit și ce fel de inimă trebuie să aibă cel care i-a făcut asta?”

„Bietul om al străzii. Ferească Dumnezeu să ajung vreodată așa. Nu știu ce m-aș face!”

„Săracul, i-a fost furat telefonul. Trăim într-o lume în care nimic nu mai este sigur. E plin de hoți și fiecare trage pentru el. Bietul om, investise banii pe care i-a muncit cu greu. Dacă l-aș prinde pe hoț nu știu ce i-aș face.”

„Ai auzit că Georgel s-a îmbolnăvit? Bietul de el, trebuie să dea o grămadă de bani pe pastile și este destul de probabil să necesite operație. Și era un om atât de bun.”

Nu mi-ar fi greu să continui cu multe alte exemple. Asta nu este necesar. Sunt suficiente cele patru exemple de mai sus pentru ca tu să îți poți răspunde la o simplă întrebare: „te regăsești?”. Dacă te regăsești în vreounul din exemplele de mai sus înseamnă că practici compătimirea, iar articolul îți poate fi un punct de reper dacă te deschizi și îl citești cu atenție.

Nu îți pot promite că ceea ce vei citi te va ajuta în vreun fel pentru că o înșiruire de cuvinte nu poate fi mai mult decât un indicator. Cuvintele îți arată drumul. Acțiunea de a merge o poți face numai tu.

Soluția este simplă

Soluția care te face să nu te mai afli niciodată în postura de a compătimi este înțelegerea faptului că întotdeauna se întâmplă exact ceea ce trebuie să se întâmple. Dumnezeu este întotdeauna bun, deci nimic rău sau nedrept nu se întâmplă nici acum, și nici nu s-a întâmplat vreodată.

Autocompătimirea

Are exact aceeași soluție care stă scrisă în rânduri îngroșate puțin mai sus. Diferența este aceea că acum este vorba numai și numai despre persoana ta. Înțelege că nimic nedrept nu se întâmplă în general, iar asta se aplică și pentru tine însuți.

Rolul de victimă

Este jucat de persoanele care nu trăiesc în ACUM. Ești victimă pentru ceea ce ți s-a întâmplat sau ți se va întâmpla, iar astfel îți întărești un fals sentiment de „eu sunt”. Cei care fac asta, văd în această posibilitate de a se compătimi o foarte bună ocazie de a motiva anumite lucruri pentru care nu au o explicație. Să se considere victima celorlalți este scăparea lor.

Soluția este aceeași

Dumnezeu este întotdeauna bun. El este iubirea infinită în care nu încape răul sau nedreptatea. Adoptă această atitudine și întregul văl al autocompătimirii și al rolului de victimă va dispărea.

În loc de concluzie

Îți promiteam la început legătura dintre Dumnezeu și compătimire. Mă aștept să o fi dedus deja. Dumnezeu este iubire infinită. În iubire nu încape nedreptate, așa că nimic nedrept nu se poate întâmpla și nici nu s-a întâmplat vreodată. Acum, dacă îți deschizi mintea și eu cred că o poți face, o să observi că nu mai există nimic care să poată fi compătimit pentru că totul este perfect.

Atât în viața celor din jur, cât și în viața ta, totul este perfect, și totul pleacă din iubire. Perfecțiunea nu suportă compătimire, așa că deschide larg ochii și inima și conștientizeaz-o.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

„Nevoia de a-ți argumenta punctul de vedere nu apare decât atunci când nu cunoști realitatea.” – Osho

Este destul de probabil ca și tu să fi fost pus în postura de a-ți argumenta, la un moment dat, punctul de vedere. Mai puțin probabil este să fi legat această noțiune de necunoașterea realității.

De fiecare dată când argumentezi ceva, tu încerci să îl convingi pe cel cu care discuți de faptul că se înșeală. Încerci să îl convingi că ceea ce spune sau crede este incorect, iar tu, îi vei demonstra cum arată de fapt realitatea. Ceea ce vreau să îți transmit astăzi este faptul că această dorință pleacă dintr-o necunoaștere a realității, și nu dintr-o înțelegere perfectă a ei, așa cum greșit ai putea crede.

Să luăm un exemplu…

Să presupunem că un cunoscut de-al tău ar veni la tine în vizită. Discutând pe teme diverse, acesta ar spune la un moment dat următoarele cuvinte: „Pământul este plat. Proști sunt cei care îl cred rotund.”

Te rog să îți imaginezi, și să fii sincer. Simți nevoia să argumentezi prietenului tău faptul că pământul este de fapt rotund? Simți tu nevoia să îi aduci argumente în acest sens? Cel mai probabil nu. Și știi de ce? Pentru că tu cunoști adevărul. Adevărul nu necesită niciodată argumente. Argumentele sunt rezultatul necunoașterii realității.

Ținând cont de faptul că acest exemplu l-am dat unor prieteni, iar unii dintre ei mi-au spus că totuși ar încerca să mai argumenteze, o să îți mai dau încă un exemplu.

 Fotografie de Dimitris Papazimouris

Imaginează-ți același scenariu. De data aceasta prietenul tău afirmă: „Pe tine te cheamă Picasso.” Cu toate că tu îți știi adevăratul nume, prietenul insistă asupra faptului că tu ai numele Picasso. Am ales un nume care este destul de puțin probabil să îl ai.

Dacă tu știi că te cheamă Ionel, Popescu, Gherghe, Maria sau indiferent care ar fi numele tău, simți nevoia să îți argumentezi punctul de vedere? Simți nevoia să îl convingi pe prietenul tău că numele tău real nu este Picasso? Cel mai probabil nu. Și știi de ce? Pentru că tu cunoști adevărul. Așa cum spune citatul de la început, nevoia de a-ți argumenta punctul de vedere pleacă numai și numai din necunoașterea adevărului.

Eu spun că te cheamă George Bush. Simți nevoia să îmi lași un comentariu în care să îmi explici că nu e așa? Șimți nevoia să mă faci să cred că ceea ce tu știi este real? Eu zic că nu. Cunoașterea adevărului și dorința de a argumenta sunt două lucruri care nu pot coexista. Fie cunoști adevărul, fie simți nevoia să argumentezi.

Simte impulsul

Majoritatea divergențelor și neînțelegerilor tale se bazează pe nevoia pe care o simte ego-ul de a avea în permanență dreptate și de a se simți superior prin orice mijloace. Licoarea superiorității este extrem de dulce. Atunci când cineva recunoaște că îți este inferior, tu simți o stare de bine. Asta îți întărește ego-ul. Asta te face să pari mai puternic în ochii tăi și ai celorlați. Această stare de bine nu este însă altceva decât un sentiment fals. Ego-ul este cel care se simte bine în această situație și nu sinele tău prodund.

Reține exemplele de mai sus(cel cu pământul plat și numele de George Bush), și preîntâmpină momentul în care te lansezi într-o discuție argumentativă. Când simți acel impuls care se naște în interiorul tău…

Ia o pauză

Și întreabă-te dacă tu cunoști cu adevărat realitatea, sau îți dorești să argumentezi pentru a-ți întări sentimentul de sine. Amintește-ți că: „fie cunoști adevărul, fie simți nevoia să argumentezi.”

Un ultim exemplu

În momentul în care citești acest articol soarele a apus, sau este încă sus pe cer? Să presupunem că a apus, iar cineva vine la tine și îți spune că soarele este încă sus și luminează orașul în care te afli. Acum răspunde-ți sincer la o întrebare: „Simți nevoia să îl convingi pe acel om de faptul că se înșeală?” Dacă da, te rog să îmi spui și mie care ar fi motivul, iar dacă nu, sper că înțelegi că înțelegerea deplină a adevărului este cea care alungă nevoia de a argumenta.

Ce câștigi tu?

Poate te întrebi la ce îți folosește ție să știi că necunoașterea adevărului este cea care te face să argumentezi. Este foarte simplu. Înțelegând asta, îți îmbunătățești calitatea relațiilor. Acest principiu simplu, odată aplicat și înțeles te face să dezvolți prietenii de calitate, să te faci mai bine înțeles, și să fii perceput ca o persoană deschisă.

Amintește-ți să aplici această sugestie în toate discuțiile pe care le vei purta de acum încolo indiferent de persoană. Fii cu o secundă mai rapid decât dorința ego-ului de a se simți superior și întreabă-te  dacă tu știi adevărul, înainte de a contra-argumenta.

Dacă vei constata că îl știi, ce rost are să mai argumentezi? Pe de altă parte, dacă vei constata că nici tu nu ești 100% sigur de ceea ce este real, alege să nu îți hrănești ego-ul cu un fals sentiment de superioritate. Acceptă deschis opinia celuilalt.

Iisus a spus: „Adevărul vă va face liberi.” Filosofii argumentează cu talent pe tema adevărului. Este acesta absolut sau relativ? Tu ce părere ai? Pe lângă asta, sunt curios să aflu care este părerea ta referitoare la citatul cu care a început acest articol: „Nevoia de a-ți argumenta punctul de vedere nu apare decât atunci când nu cunoști realitatea.” Ai argumente pro sau contra? 🙂

Fotografie de Webiliz

1. Urăște-te

Nu te iubi deloc. Nu avea grijă de sănătatea ta mentală și fizică. De fiecare dată când greșești, ceartă-te pentru asta și speră că asta va modifica trecutul. Adu-ți aminte cât poți de des lucrurile de care nu ești mulțumit. Uită-te în oglindă și constată că ai îmbătrânit, dar nu uita să devii și melancolic pentru asta. Bea băuturi carbogazoase care îți strică dinții și care conțin substanțe chimice atât de nocive organismului tău. Nu fă sport, pentru că numai persoanele care se iubesc fac sport, iar tu trebuie să te urăști cât poți de tare. Fă-ți prieteni care se urăsc la rândul lor, pentru că asta te va ajuta să nu mai fii capabil să vezi iubirea. De fiecare dată când depistezi la unul din prietenii tăi un motiv pentru care se urăște, analizează și vezi dacă nu cumva te-ai putea urî și tu din același motiv. Dacă da, începe cât mai repede să te urăști și tu pentru asta. Iar dacă uiți sugestiile de mai sus, încearcă să reții cât mai multe dintre lucrurile care nu îți ies bine și ceartă-te pentru cât de stupid ai fost să le înfăptuiești.

2. Compară-te cu ceilalți

Și fă asta cât de des poți. Dacă simți că nu ești bun la asta, poți să îți faci o listă cu lucrurile pe care le deții și să le iei mai apoi pe fiecare în parte și să le compari punctual cu bunurile prietenilor, vecinilor, colegilor etc. Compară telefonul tău cu cel mult mai performant al colegului de muncă și simte-te inferior pentru că tu nu ești în stare să ai un telefon la fel de frumos. Compară casa ta cu cea a prietenului tău. Compară salariul tău cu cel al unui coleg și gândește-te la cât de nedreaptă e viața. Ai grijă însă la un aspect foarte important. Dacă observi că faci o comparație și tu ai mai mult. Dacă ai tu un telefon mai fain sau o casă mai mare, renunță imediat la a te mai compara cu persoana respectivă. Nu ar avea nici un rost să o mai faci pentru că nu te-ar ajuta la a fi neîmplinit. Dacă uiți sugestiile de mai sus, axează-te pe a nu te compara niciodată cu tine însuți. Nu te compara cu tine cel de acum 1 săptămână, 1 lună sau 1 an, pentru că s-ar putea să îți dai seama că ai progresat, iar asta te-ar face mai împlinit.

3. Caută un job care nu îți place și nu renunța niciodată la el

Job-ul este locul în care îți petreci de obicei 1/3 dintr-o zi, așa că este foarte important să nu îți placă deloc ceea ce faci. Având un job care nu îți place, ți-ai asigurat practic neîmplinirea pentru jumătate din timpul în care nu dormi. Așa că, dacă ești încă tânăr, renunță la visurile tale și alege să faci pentru tot restul vieții, lucrul care îți place cel mai puțin. Dacă ai deja un job de o perioadă de timp, iar el nu te împlinește, este foarte important să nu îl schimbi, și nici să te apuci să faci acasă, pe cont propriu, o activitate care îți produce plăcere. Epuizarea dată de un loc de muncă care nu îți place, îți poate da uneori neîmplinire și cât ești acasă. Te va face să îți îndrepți mult mai ușor frustrările înspre membrii familiei, să îi cerți pentru lucruri nesemnificative, iar datorită acestei tensiuni să devii și mai neîmplinit decât erai deja. Nu uita acest punct. Pentru a fi neîmplinit este foarte important să nu îți placă ceea ce faci la locul de muncă.

4. Nu comunica nimănui ceea ce îți dorești

Ținând cont de faptul că ceilalți oameni nu au puteri supranaturale, ei nu vor putea să te ajute în a obține ceea ce îți dorești. Iar dorințele care nu îți sunt satisfăcute sunt o foarte bună sursă de neîmplinire. Dacă nu o să primești ajutorul celor din jur este puțin probabil că o să reușești să îți îndeplinești de unul singur dorințele. Cu cât comunici mai puțin, cu atât ți se va părea că ceilalți sunt împotriva ta, iar sentimentul ajută foarte bine la a nu fi împlinit. Prin urmare comunică puțin spre deloc cu cei din jur. Frământă-te în sinea ta și închide-te în tine. Alungă-i pe oamenii care vor să scoată câteva vorbe de la tine. Lipsa comunicării este un factor esențial pentru neîmplinire așa că nu uita să comunici cât mai puțin.

5. Ia lucrurile personal

De fiecare dată când cineva are o părere diferită de a ta, consideră că are ceva cu persoana ta. Adoptă atitudinea conform căreia, cel care nu este de acord cu tine este împotriva ta. Atunci când cineva se comportă urât cu tine, uită complet ce înseamnă compasiunea. Nu te gândi că omul respectiv e posibil să fie stresat de un loc de muncă care nu îi place, că e posibil să aibă anumite probleme de sănătate care să îl facă să reacționeze așa etc. Gândește-te că are ceva cu persoana ta. Atunci când șeful tău îți reproșează niște lucruri pentru care nu ești vinovat, ia-le și pe acestea personal. Dacă nu ești bun la a lua lucrurile personal concentrează-te pe a depista toate situațiile în care o poți face și începe pas cu pas să iei lucrurile personal. Asta te va ajuta la a fi neîmplinit.

6. Încearcă să îi schimbi pe ceilalți

Este foarte important aici să încerci să îi schimbi pe cei care nu își doresc asta. Acest fapt îi va revolta, se vor simți agasați și vor riposta într-un fel sau altul. Asta va conduce la slăbirea relațiilor dintre voi, ceea ce te va conduce la neîmplinire. Atunci când încerci să îi schimbi pe cei care nu vor asta, enervează-te pentru că tu le vrei binele iar ei vor altceva. Nervozitatea ajută și ea la a nu fi împlinit. Totodată, fiind nervos vei lua decizii proaste, și vei avea de suferit și de pe urma acestora. Dacă nu ai această dorință de a le impune celorlalți anumite comportamente pe care tu le consideri ca fiind bune, gândește-te puțin, găsește acea persoană din anturajul tău care vrea cel mai puțin să schimbe și bate-o toată ziua la cap. Astfel îți va fi ușor să fii neîmplinit.

7. Nu îți cere niciodată scuze

Atunci când ți se întâmplă să greșești față de un prieten sau de un cunoscut, nu recunoaște niciodată greșeala și nu îți cere niciodată scuze. Asta ajută enorm. Toate aceste greșeli se acumulează în timp în subconștient, iar de la un moment încolo te vei simți tot mai rău pentru toate greșelile trecute pe care nu le mai poți repara.

8. Trăiește numai în trecut sau viitor, niciodată în prezent

Gândește-te în permanență la experiențele tale trecute, dar nu te gândi niciodată la momentele în care te-ai simțit bine. Dacă te gândești la momentele din trecut în care ai fost fericit, riști să aduci mai multă împlinire în viața ta, așa că nu fă asta. Atunci când epuizezi amintirile negative, începe să visezi la acel viitor pe care ți l-ai dorit dintotdeauna, dar nu fă nimic pentru asta, doar visează. Asta te va proiecta cu succes într-un viitor inexistent și astfel vei rata clipa prezentă. Iar cu cât ești mai lipsit de prezență, cu atât ești mai neîmplinit.

9. Nu fi niciodată sincer

Minte cât mai des și cu fiecare ocazie. Asta te va face să ai o stimă de sine scăzută, îți va slăbi relațiile cu cei din jur, și te va ajuta foarte mult în a fi neîmplinit. De fiecare dată când ți se oferă ocazia, fă-i pe ceilalți să creadă despre tine altceva decât ceea ce este adevărat. Nu îi lăsa pe ceilalți să cunoască cine ești tu cu adevărat.

10. Dacă uiți sugestiile de mai sus, doar concentrează-te pe a vedea negativul în orice.

Fii cât se poate de pesimist. Se spune că odată un om a plecat la vânătoare de rațe sălbatice împreună cu un prieten al său pesimist. Omul nostru reușise să își dreseze câinele să meargă pe apă. Ajunși la fața locului, omul împușcă o rață și aceasta era cât pe ce să cadă în apă. Omul și-a trimis însă câinele, acesta a mers cu grație pe apă fără să se afunde deloc și i-a adus omului rața. Episodul s-a mai repetat de câteva ori în acea zi. În drum spre casă, omul își întreabă prietenul pesimist dacă nu a observat ceva la câinele lui. Prietenul îi răspunde: „Ba da, nu știe să înnoate!”.

Axează-te pe a vedea și analiza aspectele negative în toate activitățile pe care le faci. Astfel vei avea asigurată o viață neîmplinită.

***

Acesta este un ghid excelent pentru toți cei care nu vor să fie împliniți. Dar tu probabil nu îți dorești să fii neîmplinit. Pentru asta, trebuie să faci exact opusul recomandărilor din articol. 🙂 Am intenționat să fie un articol presărat cu umor, și mă bazez pe tine că ai gustat gluma. Dincolo de aspectul său umoristic, articolul rămâne un punct de reper care te va ajuta în măsura în care nu vei face ce scrie în el.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu