Archives for June 2013

Nu, nu te înjur. Intenția mea permanentă este aceea de a-ți reaminti cine ești tu cu adevărat. Scriu acest articol pentru că nu înțeleg de ce „Du-te-n Dumnezeul mă-tii” este înjurătură. Scuzată-mi fie îndrăzneala de a-mi face publică nedumerirea.

Tot ceea ce trebuie tu să faci este să mă urmărești și să îmi spui dacă greșesc undeva în raționament. Acest fapt este destul de probabil ținând cont de majoritatea covârșitoare a oamenilor care consideră acest îndemn o înjurătură.

Să-i dăm drumul…

Expresia începe cu „du-te-n” sau pe larg „du-te în”. Acesta este un îndemn. Du-te sau mergi, te îndeamnă la acțiune. Noi avem totuși o problemă cu îndemnul care face subiectul acestui articol. Aceste prime cuvinte te îndeamnă să te duci. Întrebarea legitimă care îți apare în minte este: „Unde să mă duc?”. Ei bine, răspunsul la această întrebare este exact partea care îmi place mie cel mai mult, și să îți spun de ce.

Orice om care a atins vreodată iluminarea știe că fiecare dintre noi este în Dumnezeu. Dumnezeu este în noi, iar noi suntem în Dumnezeu. Pe lângă asta, Dumnezeul nostru și al părinților noștri este același cu Dumnezeul tuturor oamenilor care au existat, există sau vor exista pe acest pământ.

Acesta este motivul pentru care sunt surprins să văd cum oamenii își adresează cu patos unul altuia cuvintele cu pricina, neînțelegând că, defapt, fiecare rostire exprimă un adevăr fundamental. Fiecare individ care adresează îndemnul „Du-te-n Dumnezeul mă-tii” este, fără să își dea seama, un propovăduitor al păcii și al unității infinite. Asta dacă asculți exact cuvintele.

Cel care spune „du-te-n Dumnezeu”, nu face altceva decât să te trimită înspre locul căruia tu îi aparții. Este interesant cum o expresie care ar fi putut foarte bine să fie un slogan al unității a devenit înjurătură.

Mergând mai departe să știi că nu am uitat de ultimul cuvânt al „îndemnului”. Mi se pare absolut normal ca acum să te gândești la ceva care sună cam așa: „Bine, bine, dar totuși se ia de mama. În expresie nu se vorbește de Dumnezeu așa în general. Se vorbește de Dumnezeul mamei mele. Cum să nu mă ofensez?” Iar eu te întreb: „Dumnezeul mamei tale este cumva diferit de Dumnezeul meu sau al tău?” Răspunsul ar fi da, doar dacă ai avea credința că există mai mulți Dumnezei.

Atât timp cât crezi într-un unic Dumnezeu, cui îi pasă dacă este vorba de cel al mamei tale? Mama ta are același Dumnezeu pe care îl am și eu, și tu, și oricine altcineva. Pe lângă asta, indiferent dacă o conștientizăm sau nu, cu toții suntem în Dumnezeu. Nu văd nici un motiv de supărare în faptul că cineva îți amintește asta, dar totuși, toată lumea în afară de mine pare să vadă.

Suntem învățați de la o vârstă fragedă care sunt normele în care trebuie să ne încadrăm. Printre acestea, învățăm destul de repede care sunt cuvintele urâte din limba română. Suntem pedepsiți dacă le rostim, iar expresia care face subiectul acestui articol este una dintre „acele” expresii. Nu putem spune așa ceva pentru că în mod clar jignim, dar nimeni nu mai ia o pauză să observe ce înseamnă aceste cuvinte de fapt.

Luate în sens propriu, eu le văd ca pe îndemnul de a fi ceea ce oricum suntem, și anume o parte din Dumnezeu.

De mâine „albastru” este înjurătură

Eu înțeleg că, de fapt, înjurăturile suportă o foarte bună asemuire cu orice monedă de schimb. Hârtia sau metalul nu reprezintă mai mult decât hârtie sau metal. Dacă însă societatea recunoaște că hârtia pe care scrie 100RON are o anumită valoare, lucrurile se schimbă. Faptul că toată lumea acceptă valoarea hârtiei îi dă acesteia o anumită semnificație. Dincolo de semnificația proprie a expresiei „Du-te-n Dumnezeul mă-tii”, aceasta are o semnificație unanim acceptată. Astfel ea devine una dintre cele mai groaznice înjurături. De ce? Fiindcă toată lumea este de acord cu asta.

Pe lângă această unanimitate, mai este un aspect pe care vreau să îl discut. El se leagă foarte bine de povestea de mai jos:

„O femeie pregătea friptura pentru cină îndepărtând ambele capete ale bucății de pulpă. Uimit, soțul o întrebă de ce îndepărtează capetele. Ea răspunse: „Pentru că așa le pregătește și mama.” Ei bine, s-a întâmplat ca mama ei să vină la cină în aceiași seară. Astfel că au întrebat-o de ce taie capetele bucății de carne. Mama le-a răspuns: „Pentru că așa le gătea și mama mea”. Astfel că au luat decizia de a-i telefona bunicii și de a o întreba de ce taie capetele pulpei. Ce credeți că le-a răspuns? „Pentru că tigaia mea era prea mică.”

La fel moștenim și noi niște obiceiuri. Chiar dacă luată la propriu, expresia nu este decât un îndemn la unitate, ceea ce am moștenit ne spune altceva. Uneori nu mai știm de ce ne este rușine de anumite lucruri, însă știm cu siguranță că ne este rușine. Dacă eu declar astăzi cuvântul „albastru” ca fiind unul jignitor, iar dacă tot de astăzi toată lumea acceptă asta, cuvântul albastru este înjurătură.

În speranța că mi-ai înțeles punctul de vedere, îți mărturisesc că aștept ziua în care cuiva i se va spune „Du-te-n Dumnezeul mă-tii”, iar el va răspunde: „Mulțumesc pentru binecuvântare”. Nu este nimic mai frumos decât să fii în Dumnezeu și să fii conștient de asta.

Dar dacă replica „Mulțumesc pentru binecuvântare” nu va veni niciodată, sper ca măcar oamenii să treacă prin filtrul propriei minți o parte cât mai mare din informația care le este livrată.

Încearcă să înțelegi cât mai mult folosindu-te de propria minte, pentru că ești înzestrat cu această capacitate. Nu uita nicicând că tu ești în Dumnezeu, iar Dumnezeu este în tine, și încearcă să mulțumești dacă vreodată(ferească Dumnezeu) cineva îți va adresa îndemnul cu pricina. Măcar pentru a-i vedea ochii bulbucați și fața plină de uimire.

Dacă tot ceea ce fac eu aici este să scriu niște rânduri pe hârtie la tastatură, iar dacă tot ceea ce faci tu este să citești aceste rânduri, îți garantez că nu vei fi evoluat deloc. Reformulez…eu nu îți pot garanta nimic. Totul este așa cum trebuie să fie și totul este așa cum tu alegi să fie.

Evoluția sau progresul spirtual este un nonsens. În spiritualitate nu există competiție. Atunci când cu adevărat înțelegi, nu te mai poți plasa deasupra sau dedesubt. Atunci ești în viață. Nu o să-ți spun: cu cât înțelegi mai mult, cu atât îți vei da seama cât de puțin știi defapt. Și știi de ce nu o să-ți spun asta? Adevărata înțelegere te pulverizează peste tot ceea ce există. A înțelege nu are însă nici o legătură cu faptul că citești aceste rânduri.

Filosoful a spus că acumularea a tot mai multe informații îl face să înțeleagă cât de puțin știe defapt. Oricine ia informațiile din cărți, conferințe, blog-uri, reviste, etc. și le depozitează cu grijă în el însuși, se va dovedi neîncăpător în fața volumului de informație.

Oricine se va coborî cu grijă în el însuși și va apăsa butonul de dinamitare va deveni una cu tot. Ce îți mai este necunoscut, dacă tu ești toate cărțile scrise vreodată și toți oamenii în viață? Ce îți mai rămâne necunoscut dacă tu ești tot? Fiecare atom al tău este unit și dansează cu fiecare atom a orice altceva mai există. Și nu mă întreba cât costă ce am fumat, sau care îmi este dealerul.

 Fotografie de CaTaLyS.T.

Adevărata înțelegere te face una cu tot. Cred că ești familiar cu ideea că tot ceea ce există  este alcătuit din atomi. Acestia nu sunt altceva decât un bagaj energetic. Imaginează-ți că încă de la naștere te-ai născut cu o grenadă în stomac. Nu râde. Și nici nu te întreba care o fi legătura între cunoaștere, grenadă și spiritualitate.

Cel care înțelege cu adevărat caută întotdeauna în sine însuși. Și căutând găsește respectiva grenadă. Adevăratul căutător și-ar da viața pentru dobândirea adevăratei cunoașteri. Aceasta este atitudinea care îl domină. Atât de mult ar vrea să înțeleagă încât să caute peste tot în jur nu îi mai este de ajuns. Atunci își dă seama că a rămas un singur loc neumblat, iar acela este el însuși. Pătrunde cu bucurie și entuziasm. Deschide ușa sinelui cu încântare și începe să bâjbâie prin întuneric.

După ceva timp găsește însă grenada plantată în el încă de la naștere. În momentul în care se încrede în binele infinit al creatorului său, apasă butonul declanșator. Asta îi pulverizează fiecare atom. El nu mai este, dar în același timp este una cu tot. Iată adevărata cunoaștere.

Dacă încă citești blog-uri sau cărți de spiritualitate încercând să evoluezi spiritual, află că nu există așa ceva. Închide site-ul, închide calculatorul și fă un prim pas înspre tine însuți. Apoi încă unul, și încă unul, și pe neașteptate vei putea sărbători găsirea grenadei.

Când o găsești poți într-adevăr sărbători, dar mai ai de făcut un ultim pas. Detonarea acesteia te conduce la adevărata cunoaștere, iar pentru a declanșa explozia nu ai nevoie de curaj. Pentru asta ai nevoie de încredere deplină în binele și iubirea infinită a lui Dumnezeu. Mulți ajung la grenadă și se sperie. În tot acest drum până la aflarea butonului declanșator ei nu au dobândit încă o încredere deplină în iubirea infinită a lui Dumnezeu.

Unii își vor spune: „Dacă am găsit această grenadă în mine, înseamnă că ea este pusă acolo de însuși Dumnezeu. Dumnezeu îmi vrea însă întotdeauna binele, așa că mă încred în această forță infinită, apăs butonul declanșator!”

Cei care își spun asta și apasă butonul în secunda următoare, se vor dematerializa pentru a deveni ceea ce erau dintotdeauna, pentru a deveni una cu tot.

Este greu sau ușor de înțeles? Totul este un dans al energiilor. Îl dansezi în fiecare zi.

Partea care ți se poate părea greu de înțeles este cea cu căutatul răspunsurilor în tine însuți. Dar ce să mă fac dacă nu există cuvinte prin care să te pot face să înțelegi ce înseamnă asta? Pur și simplu ele nu există.

Cândva am învățat o poezie care este plină de cuvinte inexistente. Iată cam cum suna aceasta:

„Nicicând guluiul arfic bunurași

N-a tofârit atâtea nerucoave.

Era pe când cu veli și alibave

Cutreieram pe-o șaită de gopași.”

Majoritatea cuvintelor din această strofă nu există în dex. Ele nu sunt nici măcar cuvinte într-o altă limbă. Sunt cuvinte inventate de autor. Acesta a refuzat să le imprime o semnificație anume.

Nici chiar dacă aș inventa cuvinte, nu ți-aș putea spune cum e să pășești încă o treaptă înspre tine însuți.

Lucrul pe care ți-l pot spune este că nu citind vei dobândi cunoaștere spirituală. Să înțelegi învățând și citind este un lucru care funcționează în multe domenii. Nu poți să îi spui unui medic că nu citind va dobândi cunoaștere. Asta ar fi o eroare gravă. Totuși cunoașterea spirituală nu se dobândește citind. Cunoaștere spirituală se dobândește fiind.

A fi este adevărul fundamental pe care ni-l refuzăm de multe ori. Proiectându-te cu succes în afara ta, vei fi tot mai departe de pașii pe care ar trebui să îi faci înspre tine. Dacă asculți muzică, dacă te uiți la un film, dacă citești un articol pe net, te proiectezi într-o altă lume. Astfel uiți că ești, iar asta îți produce o deosebită plăcere. Fals! Adevarata bucurie o vei resimți atunci când vei avea curajul să detonezi grenada. Bum! și esti una cu tot. Iubire și bucurie infinită vei fi atunci. Nimic altceva.

Dar totuși cum? Îți tot repeți asta, nu-i așa? Hai să-ți pun o întrebare: Ce este mai important? Viața ta sau dorința de cunoaștere spirituală? Când vei răspunde cunoașterea spirituală, să știi că ești deja cu degetul pe butonul care face grenada să facă bum! Vei pierde și vei câștiga în același timp viața. Te vei evapora, dar în același timp vei afirma cu multă tărie că EȘTI!

Um om a mers odată la un maestru și i-a spus: „Fac efoturi zilnice, meditez, îmi iau timp cu mine însumi, dar simt că ceva îmi scapă. Când voi dobândi adevărata cunoaștere spirituală?”

Maestrul i-a spus: „Îți voi răspunde, dar hai mai întâi să ne scăldăm puțin în lac.”

Au mers împreună, iar când omului nostru îi era lumea mai dragă, maestru la prins cu forță și la băgat cu capul sub apă. La ținut acolo, acesta s-a zbătut, dar nu era mai puternic decât maestrul. Când mai avea puțin și își dădea duhul, maestrul l-a lăsat să scoată capul la suprafață.

„Ești nebun, era să mă omori!”, i-a strigat omul, în timp ce maestrul râdea în hohote. După ce s-au liniștit, maestrul l-a întrebat: „Cât de mult îți doreai să respiri, atunci când erai sub apă?”

„Era singurul lucru care îl avem în minte. Îmi doream mai mult decât orice o gură de aer.” i-a răspuns omul.

Privindu-l fix în ochi, maestru i-a spus: „Atunci când îți vei dori cunoașterea spirituală la fel cum îți doreai acea gură de aer, o vei dobândi.”

Totul se reduce în cele din urmă la a fi. Recomandarea mea sinceră este să faci chiar acum un prim pas înspre tine însuți. Pare ilogic, însă cu cât te apropii mai mult de tine, cu atât vei fi mai aproape chiar și de cele mai îndepărate cotloane ale universului. Dacă aș fi putut ți-aș fi scris despre cunoaștere spirituală în 7,3,10,11,33 , n pași. Nu am vrut să fiu chiar eu cel care te proiectează pentru încă odată înafara ta.

Nu există pași de urmat și nu există nici o regulă. Fiecare ajunge la grenadă în felul lui, dar acest drum începe întotdeauna cu primul pas înspre tine însuți. Când te vei găsi în postura de a apăsa butonul amintește-ți că ești copilul iubit al lui Dumnezeu, iar acesta îți vrea doar binele. După apăsarea butonului, te aștept să dansăm împreună în eternul dans al energiilor. Tu care ești eu, și eu care sunt tu: Evaporă-te și iubește, astfel vei cunoaște totul.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Ieri citeam Cartea Abundenței de John Randolph Price, carte ce este de altfel bunicică. Ținând cont de faptul că are 76 de pagini, mi-am spus că nu o să îmi ia mai mult de 2 ore să o citesc. Acesta ar fi fost și adevărul dacă undeva pe la pagina 17 nu se năștea în mine dorința de a verifica autenticitatea unor citate din carte.

Cartea este despre cum să facem noi să avem orice din abundență. Autorul se descurcă destul de bine în a lega ideile. Greșeala lui este aceea că a ținut neapărat să își sprijine o parte din argumentație pe unele extrase din biblie. Eu, mai curios din fire, am pus mâna pe biblia din dotare și am început să caut. Exact primul citat a fost cel care a aprins scânteia.

Chiar dacă risc să te întrerup din fluxul citirii, mă simt dator să îți spun că fotografia de mai jos este făcută de mine, exact după ce am terminat de scris articolul. Nu-i așa că a ieșit bine?

Dar să trecem mai departe.

Autorul sugerează faptul că biblia, după toată cenzura și toate traducerile încă mai conține în rândurile ei îndemnul înspre o viață trăită în abundență. O să transcriu aici câteva rânduri din carte: „Acest Mesaj referitor la Prosperitate nu a putut fi ascuns nici măcar în Biblie. După 2000 de ani de cenzură, traduceri și reeditări, Lumina de Aur a Promisiunii Tatălui Ceresc continuă să strălucească în paginile Bibliei. Spre exemplu:”.

Acum urmează momentul înșiruirii a 9 citate care ar trebui să fie din biblie, și care ar trebui să aibă legătură cu prosperitatea și abundența. După cum îți spuneam mai sus, eu am fost curios să le testez autenticitatea. Pentru asta am căutat pasajele în patru biblii diferite:

1. Noul Testament cu Psalmii – Produsă de Societatea Biblică Unită, cu aprobarea Bisericii Ortodoxe Române, an 1991

2. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament cu trimiteri – Societatea Biblică Interconfesională din România, an 2010

3. Biblia, adică Dumnezeeasca Scriptură a Legii Vechi și a Celei Nouă – tipărită în zilele majestății sale Carol I regele României în al 49 an de slăvită domnie – ediția sfântului sinod, an 1914

4. Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură Ale Cei Vechi Și Ale Cei Noao Lege – cu porunca preabunului creștin și luminatului domn Ioan Șărban Cantacozino și cu îndemnarea Dumnealui Constandin Brâncoveanul, Marele Logofăt, an 1688 (cea mai veche biblie în limba română)

Acum că știi care sunt sursele, hai să trecem la analiza „citatelor abundenței”

Citatul 1

„Preaiubitule, doresc ca în toate să-ți meargă bine.” (A treia epistolă a lui Ioan, 1:2) – Cartea Abundenței

Aici avem o denaturare a mesajului. Propoziția este scoasă din context, iar astfel ea și-a pierdut sensul inițial. Citind doar această propoziție scoasă din biblie, ai crede că Dumnezeu vrea ca în toate să-ți meargă bine. Nu că asta nu ar fi adevărat. Dumnezeu este binele infinit care se revarsă în permanență asupra ta. Problema citatului este aceea că dacă îi vezi contextul, el are o cu totul altă semnificație.

Fraza apare chiar la începutul epistolei a treia a lui Ioan, iar ceea ce am găsit în cele patru biblii arată cam așa:

„Prezbiterul(bătrânul) către preaiubitul Gaius, pe care-l iubesc în adevăr. Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău.” (A treia epistolă a lui Ioan, 1:2) – an 2010

„Preotul, către Gaiu cel iubit, pe care îl iubesc întru adevăr: Iubitule, mă rog să ai spor în toate și să mergi bine cu sănătatea, precum bine mergi cu sufletul.” (A treia epistolă a lui Ioan, 1:2) – an 1991

„Bătrânul lui Gaie celui iubit pre care eu iubesc întru adevăr. Iubitule, pentru toate fac rugăciune ca să sporești și să fii sănătos, precum sporește sufletul tău.” (A treia epistolă a lui Ioan, 1:2) – an 1914

„Cel mai bătrîn, lui Gaie cel iubit, pre carele eu iubesc întru adevăr. Iubite, pentru toate rog tu ca să te sporești și să fii sănătos, după cum ți se sporeaște sufletul.” (A treia epistolă a lui Ioan, 1:2) – an 1688

O epistolă este o scrisoare. Ea apare în biblie ca fiind scrisă de Ioan. Nu se știe sigur, dar se crede că această telegramă a fost scrisă de însuși Ioan pentru prietenul său Gaiu/Gaie/Gaius(cum l-o fi chemat pe om, cert este că numele lui începea cu „G”).

Iar ca orice scrisoare, aceasta începe cu o formulă introductivă. Ioan îi urează lui Gaiu/Gaie/Gaius(alege tu) să-i meargă bine și să fie sănătos. Un lucru lăudabil de altfel. Asta nu are însă nici o relevanță, ca să nu mai vorbesc de conotația pe care autorul Cărții Abundenței a vrut să o imprime cuvintelor.

Domnule John Randolph Price eu sunt de acord că suntem înconjurați de abundență, iar tot ceea ce trebuie noi să facem este să ne deschidem înspre a primi. Am această credință. Nu îmi place însă să fiu mințit. Nu îmi place să îmi fie servite jumătăți de adevăr, așa cum încercați dumneavoastră să faceți în paginile cărții, doar pentru a vă aduce drept sprijin în argumentație, biblia.

Acest prim citat mi-a dat suficientă energie să caut în biblie toată lista prezentă în carte. Am descoperit astfel că unele citate nu există deloc în 3 biblii, dar există în a patra, fapt care mi se pare, de asemenea, „sublim”. Un astfel de exemplu este chiar citatul care urmează.

Citatul 2

„Binecuvântarea Domnului îmbogățește, și El nu lasă să fie urmată de vreun necaz.” (Proverbe 10:22) – Cartea Abundenței

Am mai găsit aceste rânduri într-un singur loc, iar ele sunau aproape la fel.

„Binecuvântarea Domnului îmbogățește, și El nu lasă să fie urmată de niciun necaz.” (Proverbe 10:22) – an 2010

Și uitați acum ce frumos arată acest citat în celelalte ediții ale bibliei:

„”(Proverbe 10:22) – an 1688 

„”(Proverbe 10:22) – an 1914 

„”(Proverbe 10:22) – an 1991 

Prin urmare, aici nu mai este vorba de mesaj denaturat, extras din context etc. Aici pur și simplu pasajul nu există. Capitolul 10 se termină exact la versetul 21. Asta ca să nu mai vorbesc că întregul text al capitolului diferă de cel al celorlalte biblii. Eu mi-am spus că bine, nu există 22, dar măcar 21 este același într-o parte și-n cealaltă. Nici pe departe. Prin urmare, cu o cruce mare, să purcedem înainte

Citatul 3

„Cei care te iubesc vor prospera. Pacea să fie între zidurile tale și prosperitatea în palatele tale.” (Psalmul 122:6-7) – Cartea Abundenței

Frumos spus. Ce gândesc eu acum ca și cititor? Ce vorbe minunate! Cei care vor împărtăși cu mine iubirea lor vor prospera. Ce principiu frumos! Iar următoarea propoziție este o urare de pace și prosperiate în casa mea și în palatele mele. Îți dai seama cât de bogat mă vrea Dumnezeu? Vorbește de palate. Să vedem ce găsim în biblie:

„Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă. Pacea să fie între zidurile tale și liniștea, în casele tale domnești!”(Psalmul 122:6-7) – an 2010

Biblia din 1914 are 5 versete pentru psalmul 122, la fel și cea din 1688, la fel și cea din 1991. Pe lângă faptul că doar în una din cele patru biblii se găsește fragmentul, acesta mai este și denaturat. În pasajul original din biblie se vede de la o poștă că de odihnă se va bucura cel ce iubește Ierusalimul. Este vorba despre zidurile și palatele Ierusalimului și nu ale tale, așa cum greșit te-ar face să crezi paragraful ciunțit din Cartea Abundenței.

Revin și spun că sunt total de acord cu ceea ce încearcă să insinueze autorul. Iubirea crește dacă este oferită. Iubește și vei simți iubirea. Iubește-i pe ceilalți, și tu însuși vei prospera. Acesta este adevărul. Faptul că acest adevăr nu se sprijină într-un mod tocmai valid pe ceea ce scrie în biblie, este defapt problema.

Domnule John Randolph Price, chiar mă face-ți să-mi pierd respectul pentru dumneavoastră și pentru întreaga carte. Se poate așa ceva? Eu am înțeles că înșiruirea de cuvinte se află în bliblie, chiar dacă numai în una din cele patru, fapt care ridică niște semne de întrebare. Nu modificați totuși sensul propozițiilor. Puțin respect pentru cei care dau bani pentru a vă citi cartea!

Dar să mergem sfioși mai departe

Citatul 4

„Puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul Oștirilor, dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi o binecuvântare care va da pe deasupra.”(Maleahi 3:10) – Cartea Abundenței

„Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.”(Maleahi 3:10) – an 2010

„Anul s`a împlinit, și ați băgat toate rodurile în vistierii, și va fi jaful lui în casa lui; întoarceți-vă dar întru aceasta, zice Domnul atotțiitorul, și voiu deschide vouă jghiaburile cerului, și voiu vărsa binecuvântarea mea vouă până va fi destul.”(Malahia 3:10) – an 1914

„Anul s-au săvîrșit. Și ați băgat toate veniturile la visterie, și va fi jaful la casele voastre. Întoarceți-vă, dară, întru aceasta, zice Domnul Atotțiitoriul, de nu voiu deșchide voao jghiaburile ceriului și voiu vărsa blagoslovenia Mea voao pînă va fi destul.”(Malahia 3:10) – an 1688

Acesta este primul paragraf mai puțin alterat. Oamenii sunt îndemnați să fie conștiincioși în a-și plăti zeciuiala, iar pentru asta Dumnezeu se va revărsa din belșug asupra lor. Chiar dacă se omite din nou contextul, acest pasaj primește notă de trecere din partea mea.

Citatul 5

„Mărit fie Domnul, care își găsește plăcerea în pacea și în prosperitatea slujitorului său.”(Psalmul 35:27) – Cartea Abundenței

„Să se bucure și să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea și să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!”(Psalmul 35:27) – an 2010

„”(Psalmul 35:27) – an 1688 (nu-i așa că arată frumos acest verset inexistent?)

„”(Psalmul 35:27) – an 1914

„”(Psalmul 35:27) – an 1991

În trei ediții ale bibliei, psalmul 35 are doar 12 versete. Pasajul nu există în aceste trei ediții.

În carte este o înșiruire de 9 astfel de citate, dar pentru că nu vreau să te plictisesc, o să îți mai prezint doar unul care este autentic, frumos și profund.

Citatul 6

„De aceea vă spun că orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și va fi al vostru.”(Marcu 11:24) – Cartea Abundenței

„De aceea vă zic vouă: Toate cîte cereți, rugîndu-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.”(Marcu 11:24) – an 1991

„De aceea vă spun că orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.”(Marcu 11:24) – an 2010

„De aceasta zic vouă: toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că veți luă, și va fi vouă.”(Marcu 11:24) – an 1914

„Dirept aceasta zic voao: Toate cîte veți ceare, rugîndu-vă, să creadeți că veți lua și vor fi voao.”(Marcu 11:24) – an 1688

După câte vezi, acest ultim citat, este aproape identic, și transmite un același mesaj: Simțiți-vă ca și cum ați avea ceea ce vă doriți și îl veți avea.

Cu acest ultim gând bun vreau să închei articolul. În același timp, te îndemn să treci prin filtrul minții tale tot ceea ce citești. Dacă ceva stă scris într-o carte asta nu înseamnă că este neapărat adevărat.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu