Archives for April 2013

Am scris un articol de aproape 4000 de cuvinte, așa că am decis să îl împart în trei. Ți-aș fi recunoscător dacă mi-ai spune după ce termini de citit care este modalitatea pe care o preferi. Dacă preferi articole de dimensiuni foarte mari, sau preferi ca atunci când scriu un astfel de articol să îl împart în articole mai mici de 1000 și ceva de cuvinte, așa cum este acesta.

M-am trezit la ora 5:00. Am făcut-o foarte greu fiindcă este a doua zi în care aplic metoda despre care ți-am vorbit în ”Cum să te trezești devreme dimineața”. Ora la care mă trezeam până acum era 6:00. Am decis să adopt ora 5:00, fiindcă simt că această oră îmi va aduce niște avantaje. M-am așezat în fața laptopului și mi-am pus următoarea întrebare: ”Dacă aș fi în acest moment pe o scenă imensă, amplasată pe un stadion mare plin de oameni, ce aș alege să le spun acestor oameni?”

”Ce anume am făcut eu suficient de bine? Ce anume am experimentat cândva sau trăiesc chiar în acest moment, ceva care să merite să fie auzit de un stadion plin de oameni?” Și atunci mi-am dat seama că sunt câteva astfel de lucruri, însă cel despre care aș alege să vorbesc dacă mi s-ar oferi posibilitatea, este motivul pentru care fiecare dintre noi se naște.

La o primă vedere, ar putea părea stupid ca tu să te fi născut din același motiv pentru care am făcut-o și eu și părinții tăi și oricine altcineva. Dintr-un anumit punct de vedere lucrurile stau însă fix așa. Conștient sau inconștient, fiecare dintre noi știm de ce ne-am născut. Iar eu spun că atât tu cât și eu, ne-am născut pentru a contribui, dar și pentru a ne bucura de experiența pe care fiecare zi ne-o oferă.

Vreau să te fac atent la faptul că nu am catalogat experiența de a fi în nici un fel. În unele zile te poți simți rege, iar în altele cerșetor, azi poți fi bolnav, și mâine sănătos. Indiferent de cum cataloghezi sau te raportezi, tot ceea ce trăiești este experiența ta. Refuz să o numesc bună sau rea, negativă sau pozitivă, fiindcă ea doar este. Trăind, indiferent de modul în care o faci, împlinești o parte a motivului pentru care te-ai născut. Îți spuneam mai sus că scopul este același atât pentru tine cât și pentru mine. Este alcătuit din două părți. Să contribui, și să ai o anumită experiență. Oricât de stupid ți s-ar părea că sună, unul dintre motivele pentru care te-ai născut este chiar acela de a trăi.

Al doilea este cel referitor la contribuția pe care existența ta o aduce umanității. Și dacă citești acest articol este destul de probabil să mai fi citit încă măcar vreo 3 – 4 pe aceiași temă. Ce am observat eu este faptul că sunt două mari școli de gândire în acest sens. Prima sugerează să îți oferi contribuția prin

Familie, copii și loc de muncă

Și ce am observat pe internet, dar și în unele dintre cărțile pe care le-am citit, este faptul că acest mod de a contribui este blamat. Dacă ai mai citit articole pe această temă, te așteptai probabil să încep să spun că așa o să îți distrugi viața, că o să fii nefericit, prost plătit, și cu un șef rău și urât, și că tu trebuie să contribui cu adevărat și să faci lucruri mărețe, să rămâi în istorie și să fii un erou planetar. Acesta este modul în care îți poți aduce cu adevărat contribuția. Însă nu o fac pentru că nu aceasta este credința mea.

Te afli pe un blog de spiritualitate, mesajul meu este unul care să te ajute în acest sens, iar spiritualitatea nu înseamnă dezbinare ci UNITATE. Eu sunt aici să îți ofer o altă experiență și nu să îți imprim o direcție. Eu sunt aici să îți împărtășesc ceea ce am trăit, modul în care te raportezi la informație ține numai de tine.

Revenind, a întemeia o familie, a face copii și a avea un loc de muncă este o modalitate prin care îți aduci contribuția. Nu este superioară sau inferioară, bună sau rea, mediocră sau sclipitoare. Ea doar este. Ești liber să o alegi oricând, să îți aduci astfel contribuția, și să vezi dacă aceasta este calea care te împlinește. Este posibil să o facă.

Un tip care mătură strada își aduce contribuția. Ceilalți, când trec pe unde a măturat el, nu mai întâlnesc atât de multe gunoaie și dau de mai puțin praf care să le murdărească încălțările. O persoană alergică care poate urmează să facă o invenție care va schimba cursul istoriei, trecând pe strada curățată de praf, nu va mai suferi o criză alergică, își va continua liniștită drumul, iar acesta se va dovedi un factor esențial în materializarea invenției pe care o va face. Dacă tipul nu era acolo să măture, nu mai aveam invenția.

Fiind aici, fiecare dintre noi contribuim cu ceva, iar tu poți alege oricând să contribui cu orice îți dorești. Însă ține minte, acel mod în care contribui trebuie să te împlinească. De aici pleacă revolta asupra acestui mod de a-ți trăi viața. Sunt foarte multe exemplele oamenilor care au ales să trăiască în virtutea acestor idei. Însă au ales să facă lucruri care nu îi împlineau. Au ales să fie medici când ceea ce îi împlinea era să fie psihologi. Au ales să fie programatori, când ceea ce îi împlinea era să fie pictori. Au ales să fie vânzători când ceea ce îi împlinea era să fie educatori și tot așa.

Datorită multitudinii de alegeri greșite am ajuns să blamăm însuși conceptul, însă conceptul nu are nimic de-a face cu alegerile tale care te fac neîmplinit. Trăind alegerea unei slujbe care nu te împlinește și neavând curajul să încerci, și astfel să îți dai seama ce te face fericit, începi să fii disperat nemaisuportând faptul că ceea ce faci zi de zi pentru bani nu te împlinește. Este firesc să greșești, însă poți oricând să alegi altceva. Poate trebuie să plătești un preț mult prea mare, poate trebuie să pierzi tot ce ai construit pe parcursul atâtor ani, însă trebuie să recunoști că oricând poți alege.

Fiind stors de energie și neîmplinit, te uiți la ce altceva mai poți face. Și așa cum spuneam la început, școala de gândire am numit-o eu ”Familie, copii și loc de muncă”. Acum ajungem la întemeierea familiei. Locul de muncă este de obicei primul obiectiv pe listă, și este bifat de cele mai multe ori. La primul salariu se sărbătorește reușita, și toată lumea e fericită. În 90% din cazuri însă, acest serviciu ales nu împlinește individul, așa că acesta se orientează spre noul pas propus de școala de gândire, și anume întemeierea unei familii.

Nu ești om dacă nu ți-au trecut măcar odată fluturi prin stomac. Ai simțit cum e să faci pentru cel pe care îl iubești lucruri pe care nu le-ai face în mod normal. Ai iubit și te-ai simțit iubit. Așa că să te căsătorești este minunat. Problema este alegerea greșită a sursei de venit. Și continuând să faci 8 ore pe zi acel ceva care nu te împlinește, nu numai că ai toate șansele să te îmbolnăvești, dar puțin câte puțin, nefericirea îți va contamina căsnicia. Și astfel ai epuizat sursa numărul doi de împlinire. Nu mai ești fericit, și simți că ceva lipsește.

~VA URMA~

PARTEA 2: Află care este motivul pentru care te-ai născut(II)

Notă 1: Dacă vrei să te anunț eu când o să public fiecare dintre celelalte două părți te poți abona la newslatter folosind formularul din dreapta. Odată cu abonarea vei primi și un material pdf care te ajută să înțelegi care este modalitatea în care te raportezi tu acum la divinitate, și cum o poți îmbunătăți.

Notă 2: Te rog să îmi spui dacă preferi acest format scurt de articol, sau ai fi preferat să public articolul în întregime.

Notă 3: Pentru mine părerea ta chiar contează! Așa că dacă simți să îmi spui orice cu privire la ceea ce tocmai ai citit, te invit să o faci. Eu sunt aici, și promit să răspund la fiecare comentariu.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Sunt unele zile din viața mea în care simt că vibrația care mă caracterizează nu este cea pe care mi-o doresc. Îmi pot da seama de asta pentru că știu cum mă simt atunci când vibrația mea este în acord cu deciziile pe care le iau și cu oamenii cu care intru în contact.

Astăzi o să îți vorbesc despre sinceritate. Ea este un factor esențial al stării pe care tu o ai în acest moment. Dacă simți o stare de apatie, melancolie sau poate chiar tristețe este destul de probabil ca aceasta să se datoreze faptului că la un moment dat ai mințit sau nu ți-ai exprimat punctul de vedere. Cum să scapi definitiv de melancolie poți afla dând click pe textul pe care l-am făcut link. Am scris acum ceva vreme un articol(cel mai lung de până acum de pe site) care te ajută să îți rezolvi această problemă. Simte-te liber să îl parcurgi pe acela mai întâi.

Să îți povestesc ce mi s-a întâmplat astăzi. Programul meu de muncă se încheia la ora 16:00, iar un coleg de serviciu își sărbătorea ziua de naștere. Dacă ești angajat știi și tu cum e cu ziua de naștere. Un suc, o prăjitură și o vorbă bună la care e invitată toată lumea că doar o dată pe an e ziua ta.

Problema era că prăjitura era programată la 16:30, iar programul meu se încheia la 16:00. Colegii se pregăteau deja mental pentru prăjitură, iar eu mă pregăteam mental pentru plecarea de la serviciu. Poate te întrebi ce mă costa dacă mai stăteam jumătate de oră, serveam o alună, îi uram la mulți ani, și după aceea plecam liniștit acasă. Ei bine, timpul meu se împarte între serviciu, facultate, familie, prieteni, scris, mâncat sănătos, sport, citit cărți care mă inspiră și proiecte pentru facultate, așa că jumătate de oră chiar contează.

Când am plecat de acasă îi spusesem prietenei mele cu care locuiesc că o să fiu acasă până în ora 17:00, ceea ce nu s-ar mai fi întâmplat dacă mai rămâneam la serviciu chiar și foarte puțin peste ora 16:00.

Așa că am făcut un raționament scurt, m-am îmbrăcat și am trecut în drum spre ieșire pe lângă biroul colegului să îi urez la mulți ani și la mulți bani, și să îi spun că trebuie să plec. În timp ce el îmi mulțumea pentru urare alți câțiva mă rugau să mai stau, iar atunci eu am dat replica: ”Trebuie să plec că mai am de făcut niște ”chestii” pe acasă”. La care răspunsul său a fost: ”Ce ”chestii” așa de importante ai de făcut acasă?”, moment în care am analizat în minte ce îi spusesem prietenei înainte de a pleca de acasă, faptul că vroiam să scriu un articol pe site, faptul că astăzi trebuie să mai fac și sport, drept urmare nu puteam alege nici unul dintre gânduri și să îi dau drumul liber pe gură, așa că s-a întâmplat să tac.

Am mai schimbat câteva replici amicale, după care am urat week-end plăcut tuturor și m-am îndreptat înspre casă. Însă nu mă simțeam bine în interior. Este din cauza reacției colegilor? Este din cauza reacției mele? Este din cauza reacției mele care a determinat reacția colegilor? Așa că mi-am pus o întrebare simplă care a plecat de la ceva care îmi era clar, și anume, în acel moment nu mă simțeam bine. M-am întrebat, cum aș proceda acum dacă aș fi pus în aceiași situație?

Iar răspunsul care mi-a venit în minte a sunat cam așa: ”Sinceritate”. Știi unde eram când mi-am pus această întrebare? Eram într-un autobuz plin de zgomot și forfotă. Însă preț de un minut m-am concetrat numai și numai pe starea mea interioară de care nu eram deloc mulțumit. Pe ce a determinat-o și pe cum o pot controla. Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că o să scriu un articol astăzi în care o să îți spun printre altele și faptul că pentru a-ți auzi vocea interioară nu e nevoie să fii la malul mării cu un superb apus de soare în fața ta, și nici nu trebuie să fii în lotus repetând mantre, și nici nu trebuie să ai o liniște deplină în jur.

Fără a ridiculiza ritualurile de meditație, vreau să îți spun că am simțit încântare în timp ce în mintea mea se contura un răspuns. Eram în autobuz, cu oameni, cu gălăgie, cu vorbit la telefon, cu frâne, cu claxoane, însă nu mă îndoiam nici 0.00001% de faptul că vreau și pot afla un răspuns referitor la ce mă făcea neliniștit. M-am bucurat și mi-am spus că trebuie neapărat să îți spun asta. Poți să îți asculți sinele în orice moment al zilei, esențial este să vrei cu adevărat să afli un răspuns și să nu te îndoiești de faptul că îl poți afla. Eram în autobuz. O mai spun odată pentru că îmi place cum sună…

Acum că mi-am răspuns la întrebare următorul gând care mi-a venit în minte a fost:”Dar eu știam asta deja. Ba chiar pot da și 10 exemple în care am aplicat-o. Ce m-a făcut să nu o aplic acum?”. Și mi-am răspuns. Ceea ce m-a făcut să nu pot scoate pe gură vorbele mele sincere a fost eventualul gând al colegilor referitor la afirmația mea care ar fi sunat cam așa:”Datorită promisiunii pe care am făcut-o unei alte persoane trebuie să plec acum, fiindcă nu m-aș simți bine să mai rămân și să îmi încalc astfel promisiunea”.

Am greșit nefiind sincer, chiar dacă atât teoria cât și practica din viața reală mi-au demonstrat de sute de ori că a fi sincer este întotdeauna cea mai bună alegere. În timp ce mă gândeam, tot pe autobuz bineînțeles, la cum te poate ajuta pe tine experiența pe care eu am avut-o, mi-a venit în minte următorul gând: ”Dar cum să îți vorbesc eu despre beneficiile spirituale și echilibrul vibrațional pe care sinceritatea ți-l aduce, când tocmai eu am fost cel care am dat cu bâta în baltă?”

Și atunci am conștientizat ironia, dar totodată frumusețea situației. Totul a plecat de la o lipsă de sinceritate. Mi-a luat câteva minute de meditație să înțeleg ce mă face să mă simt neplăcut. Iar după ce am înțeles, Universul parcă și-a spus, ia să vedem dacă acum o să aplice ceea ce tocmai a înțeles. Și m-am văzut pus în situația de a alege să scriu sau să nu scriu acest articol. Gândul de a nu îl scrie fiindcă cine știe ce o să gândești tu despre mine a fost prezent, exact ca și în cazul răspunsului pe care trebuia să îl dau colegului la întrebarea:”Ce ”chestii” așa importante ai de făcut acasă?”. De această dată am ales să fiu sincer sorbind ironia și mulțumind pentru ce am învățat astăzi.

Mai mult decât atât, mă simt extraordinar pentru că am depistat acest factor care este sursa multora dintre stările pe care le caracterizezi ca fiind de indispoziție sau de apatie. Recunoaște, de câte ori te-ai simțit rău, iar asta a avut ca sursă o lipsă de sinceritate? Pun pariu că de cele mai multe ori. Totul se rezumă la o chestiune de alegere, și pentru că ți-am promis trei pași prin care să fii mai sincer și astfel să vibrezi pe frecvența împlinirii și dragostei, iată-i în rândurile de mai jos:

Pasul 1. Fii sincer.

Pasul 2. Fii sincer.

Pasul 3. Revezi 1 și 2.

Te rog să îmi spui dacă ție ți se întâmplă ca uneori să te afli în dezechilibru vibrațional din cauză că nu ești pe deplin sincer cu tine sau cu ceilalți, și te mai rog să îmi spui dacă ai găsit în vreun fel util acest articol. Eu am fost sincer cu tine, fii și tu te rog sincer cu mine printr-un comentariu pe care de abia aștept să îl citesc.

Cosmin

Omule, trăiești o viață, și chiar dacă ideea de reîncarnare devine tot mai plauzibilă, deocamdată nu a demonstrat-o nimeni. Ceea ce știi sigur despre tine este faptul că în acest moment trăiești. Chiar în acest moment ai o anumită experiență. Respiri. Privești înspre monitor și te aștepți ca înșiruirea de caractere împrăștiate pe ecran să îți aducă ceva.

Nu știi nici tu ce așteptări să ai. Ai aflat din titlu că ar trebui să citești ceva despre postul negru. Probabil asociezi această noțiune cu călugării, mănăstirile, biserica în general și te afli în postura omului curios. Trăiești o altă zi a vieții tale și citești ceva. Care îți sunt așteptările? Care îți sunt visele? De ce trăiești? Ești mulțumit? Te bucuri de fiecare secundă ca și cum ar fi ultima, sau numai zilele de week-end îți mai alină din tristețea interioară care te domină și pe care refuzi să o recunoști odată pentru totdeauna brav și urlând atât cât te ține vocea.

Zilele se scurg, iar tu ești prins în acest proces care într-un final te va conduce în pământ și după aceea mai vedem, sau tu îți trăiești zilele? Tu îți trăiești visele! Tu ești acolo unde îți dorești să fii. Ești sănătos. Iubești oamenii și iubești universul în care te-ai născut. Împarți fericire. Unde ești tu? Pe scaun, privind înspre un monitor pe care îl știi prea bine. Cum ai ajuns aici, și de ce citești acest articol? Întâmplător? Așa ceva nu există. Întâmplător este numai ceea ce noi refuzăm să recunoaștem ca a fi cauzat. De unde mi-a venit asta? Nici nu mai contează fiindcă acesta este adevărul și te invit să mă contrazici dacă tu crezi altfel.

Ți-am promis beneficii ale postului negru, și o să îți vorbesc despre ele. Până atunci însă vino cu mine într-un tren al Germaniei anului 1942. Poftim, bea din sticla mea de apă fiindcă te văd însetat. Hai nu te sfii, ia un loc însă fii atent în dreapta ta. Observi o fată cam de 17 ani cu părul lung împletit care se răstește asupra unui băiețel cu mult mai mic și puțin confuz: ”Niciodată nu ai grijă de lucrurile tale. Ți-ai pierdut încălțările. Acum o să îți fie frig la picioare! Nu știu ce să mă mai fac cu tine!”. Băiatul cu ochii în lacrimi îi spune că nu a făcut intenționat și o întreabă unde merge trenul. ”De tren îți pasă ție, vrei să schimbi subiectul! Și nu te mai prefă că nu ești vinovat fiindcă așa faci întotdeauna. Nu îți pasă și ești un nesimțit.” Băiatului i se scurg lacrimi fierbinți din ochi și plânge înfundat.

Nu mă privi pe mine. Mai ia o gură de apă din sticla pe care ți-am oferit-o dacă ți s-a pus un nod în gât. Noi nu putem interveni. Noi suntem doar niște vizitatori din alt timp cărora li se acordă o mare oportunitate. Și nu ne întoarcem încă acasă. Trenul a ajuns în gară iar băiatul încă plânge înfundat. Dintr-o dată niște soldați înarmați intră în compartiment și îi grăbesc pe fată și băiat. Ieșiți din tren, aceștia prind convoaie diferite. Și chiar dacă nu ar fi vrut asta, tot ceea ce mai reușesc să facă este să își schimbe o privire înlăcrimată. Trenul a ajuns la Auschwitz, iar scena din tren este ultima la care aceștia au participat ca actori pe scena vieții.

Acum avem liber și noi să ne întoarcem acasă. Ai revenit pe scaun și te afli în camera ta. Continui să citești, însă ceea ce nu știi este că fata de 17 ani pe care ai văzut-o în tren trăiește și astăzi pentru că ea a fost unul dintre puținii supraviețuitori. Fratele său în schimb nu a supraviețuit, iar ea, nu se poate ierta pentru nechibzuința cu care și-a ales cuvintele în acea zi. A rememorat de sute de ori acea scenă, iar în momentul în care a părăsit lagărul și-a promis că nu o să mai spună niciodată nimănui cuvinte asumându-și că acestea nu vor fi ultimele.

Fă un exercițiu de imaginație. Alege la întâmplare o persoană dragă și amintește-ți care sunt ultimele fraze pe care aceasta le-a auzit din gura ta. Nu contează dacă a-ți vorbit ultima dată înainte de a te apuca să citești acest articol, acum o zi, acum o lună sau acum câteva luni. Încearcă însă să afli dacă acele fraze pot ține loc de ultimele. Gândește sincer, iar dacă răspunsul este ”nu”, întreabă-te dacă merită.

Întreabă-te dacă merită să rostești cuvinte acum asumându-ți faptul că acestea nu vor fi ultimele și să te gândești că ai o viață întreagă să repari, să ajustezi, să fii iertat sau să ierți. Merită?

Desigur, vei răspunde că nu, însă după ce vei termina de citit vei mai sta sub influența a ceea ce ai citit pentru maxim câteva ore după care aceste cuvinte se vor transforma într-un articol bun pe care l-ai citit cândva. Vei fi conștient de ceea ce trebuie și vrei să faci însă te vei găsi în postura de a certa și a urî din nou.

Există cineva care să rostească numai cuvinte ordonate în așa fel încât acestea să poată oricând ține loc de ultimele? Poți fi tu acel cineva? Vrei să fii tu acela? Dar ți-am pus prea multe întrebări. O să încep să vorbesc de beneficiile promise. Unul dintre ele este acela că  după un post negru chiar și de o zi, vei fi mai conectat cu tine însuți. Iar asta te va predispune la a iubi în mod conștient pe cei dragi ție. Iubirea nu ceartă și iubirea nu urăște. Iubirea iubește, iar vorbele tale vor iubi cu cât mai mult te vei descoperi.

Ce înseamnă post negru

Din punct de vedere alimentar post negru înseamnă să nu mănânci și să nu bei absolut nimic. A nu mânca nimic și a bea doar apă stă tot sub denumirea de post negru, însă în acest caz ea este contestată de preoți care spun că post negru nu poate fi numit decât acela în care nu mănânci dar nici nu bei absolut nimic.

Ceea ce vreau să știi este că în cadrul acestui articol nu îți voi vorbi despre nici un beneficiu pe care să nu îl fi experimentat personal. Am ținut două zile de post negru, perioadă în care nu am mâncat nimic și nu am băut nici apă. Iar după aceste două zile a mai urmat o zi în care am băut foarte puține lichide. Îți pot spune că m-am simțit extraordinar, iar dacă nu ai nici o boală gravă îți recomand să încerci.

Beneficii

1. Te detoxifici

Chiar dacă tu ești sănătos și ai o digestie bună, în intestinele tale se depozitează anumite resturi de alimente care putrezesc acolo și care își revarsă toxinele în sângele tău. În timp ai putea experimenta dureri de cap, stări de moleșeală sau oboseală care nu au o cauză precisă. Este posibil ca aceste resturi alimentare să fie cauza, iar un post negru însoțit de clismă te pot ajuta enorm.

O să insist puțin aici fiindcă atunci când ai auzit de clismă este foarte probabil să fi strâmbat din nas și să îți fi spus că tu nu o să faci niciodată așa ceva. Clisma se face oamenilor bolnavi, bătrâni, care au probleme cu sistemul digestiv. Cum să îți faci tu clismă!

Trebuie să știi că probabilitatea ca acei oameni să mai fi fost bolnavi dacă făceau o clismă în fiecare an a vieții lor este aproape nulă. Așa că de ce să nu ai grijă de sănătatea ta? Având mai puține toxine în organism ajungi la beneficiul numărul doi.

2. Somn odihnitor

Acesta a fost un lucru pe care l-am resimțit din plin. Mă trezeam în permanență energizat și cu chef de muncă. Explicația este una destul de simplă. Pe lângă eliminarea toxinelor care începuse să aibă loc, pe timpul nopții sistemul digestiv nu mai avea nimic de procesat, prin urmare se odihnea. Energia care ar fi fost investită în digestie era folosită în alte moduri, sau se conserva, generând o stare de bine în momentul trezirii de dimineață.

3. Te simți conectat cu ceilalți

Îmi vine greu să explic asta, însă o să te rog ceva. Ia o pauză din citit și aruncă o scurtă privire asupra uneia dintre mâinile tale. Tu te simți conectat cu mâna ta? Simți că ea face parte din tine, sau te raportezi la ea la fel cum te raportezi și la ecranul calculatorului de pe care tocmai citești? Răspunsul este acela că te simți conectat cu membrele tale. Ei bine, cam același nivel de conexiune cu oamenii îl simt eu cam după primele 24 de ore de post negru. Iar asta te conduce la beneficiul următor.

4. Ești mai iubitor cu ceilalți

Nemâncând nimic și nebând apă vibrația organismului se modifică. Nu vei mai rezona cu comportamentele negative și de o vibrație joasă, dar vei simți că trebuie să apreciezi enorm fiecare ”mulțumesc”, ”iartă-mă” sau ”te rog”. Vei fi cu mult mai recunoscător pentru lucruri care nu ai fi crezut niciodată că ți-ar putea stârni acest sentiment.

Odată cu acest pas te vei afla mai aproape de a nu comite greșeala cuvintelor ce nu pot ține loc de ultimele.

5. Îți crește capacitatea de concentrare

I-am auzit pe mulți spunând că ei dacă sunt flămânzi nu pot să fie productivi, nu pot învăța eficient etc. Aceasta este doar o impresie greșită. Este demonstrat științific că atunci când sistemul digestiv este pus la treabă, creierul este mai încet. Adu-ți aminte cum te-ai simțit după ultima masă copioasă pe care ai mâncat-o. Imediat după aceea ți s-a făcut somn, nu prea aveai chef de nimic, ba poate chiar ai fi vrut să dormi puțin. Dacă sistemul digestiv  este menajat, toată energia salvată este alocată funcționării eficiente a creierului și sistemului imunitar. Eu mi-am îndeplinit atribuțiile zilnice fără nici un disconfort, ba chiar cu  bucurie și surprins fiind de perioadele extinse în care mă puteam menține concentrat pe o anumită sarcină.

6. Îți îmbunătățești sistemul imunitar

Adevărul este că foarte multe persoane au un sistem imunitar precar. Asta se datorează în primul rând alimentației incorecte. Magazinele mari sunt pline de hrană îmbibată cu chimicale care o fac să țină mai mult și să aibă un aspect plăcut. Dacă nu ai grijă, și mănânci aceste alimente, organismul tău va trebui să aloce foarte multă energie eliminării substanțelor cu care nu este obișnuit. El va lua energie de pe unde v-a apuca, dar în primul rând ținând cont că te protejează, va înțelege să ia energia alocată sistemului imunitar. Asta te face mai sensibil la viruși, și cel mai comun efect este apariția răcelii.

Eu răceam foarte des și pe perioade lungi de timp. Acum, postul negru mi-a echilibrat sistemul imunitar și răcesc cu mult mai rar decât o făceam înainte.

7. Pierzi în greutate

Dacă ai câteva kilograme în plus, un post negru te va face să slăbești. Nu este nimic îngrijorător. Primele celule atacate sunt cele care îți făceau rău. Organismul nu se va atinge de celulele sănătoase, ci le va ataca pe cele pe care oricum nu le doreai în organismul tău și le va dezintegra procurându-și un anumit necesar energetic.

Este un fapt demonstrat științific acela că în timpul postului negru organismul începe să dezintegreze celulele bolnave care îți produceau rău. Sub îndrumarea unui român pe nume Valeriu Popa, foarte multe persoane au scăpat de cancer prin post negru. Același tratament le este aplicat și bolnavilor care apelează la clinicile Gerson.

8. Crești în greutate

Cei mai mulți oameni sunt supraponderali, iar în cazul lor spuneam că un post negru îi face să piardă în greutate. Și cei subponderali pot beneficia însă de pe urma postului negru. Au existat cazuri de persoane care erau subponderale, iar după revenirea treptată, au ajuns să aibă greutatea normală. Adevărul este că această practică este orientată spre echilibru și oricine poate beneficia de pe urma ei.

9. Încetinești procesul de îmbătrânire

Studiile au demonstrat că postul negru stimulează secreția unui hormon anti-îmbătrânire, dar și a unui hormon de creștere. Singura modalitate descoperită până acum de a încetini îmbătrânirea la mamifere fiind subnutriția.

10. Îți sporești considerabil șansele să rostești tot mai multe cuvinte care să poată ține loc de ultimele.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu