Archives for March 2013

Adevărul este că nu ți-am mai spus demult o poveste. Să știi că nu am mai găsit nici una care să merite. De curând însă am dat peste ceva ce mi-a plăcut în cartea De ce nu ne vindecăm și cum putem să o facem.

Se spune că odată, un călugăr Zen urcă pe munte, hotărât să găsească iluminarea, sau să moară. În drumul său spre vârf, se întâlnește cu un bătrân înțelept, care ducea un braț mare de vreascuri și îl întrebă dacă știe ceva despre iluminare. Bătrânul – care este, de fapt, Bodhisattva Înțelepciunii – scapă brațul de vreascuri pe pământ. Iar călugărul devine imediat iluminat.

”Vrei să spui că e atât de simplu?, zice el. ”Trebuie doar să renunți și să nu te mai agăți de nimic!” După care, se uită la bătrân și întreabă: ”Și acum ce mai urmează?” Bătrânul se aplecă, ridică brațul de vreascuri de pe jos și plecă spre sat. Adică, chiar și după iluminare, ne așteaptă aceleași plăceri și aceleași corvoade.

Autoarea exprimă astfel faptul că și după vindecare, trebuie să continuăm să lucrăm la vindecare. Vindecarea nu este un proces ce are un sfârșit. După cum observi, vorbim deja de credința profundă în vindecare și de dubiile care apar după ce aceasta a avut loc. Poate o să te întrebi de ce tot bat monedă pe acest subiect al vindecării.

În unul din primele articole de pe blog îți povesteam procesul de vindecare prin care a trecut bunicul meu. Acum vreo lună m-am filmat pentru prima dată și am făcut un video în care arăt dovada unei eliminări de tumoră prin puterea conștientizării. Iar acum citești un alt articol despre vindecare.

Este vorba de o schimbare de mentalitate a cărei catalizator mă angajez să fiu. Cum un cunoscut este diagnosticat cu o boală severă sau în stadiu avansat, imediat te gândești la bisturiu, tone de medicamente și bani pe care trebuie să îi dai medicilor. Mulți oameni de pe planetă însă, s-au vindecat, se vindecă chiar în momentul în care tu citești aceste rânduri și se vor vindeca pe parcursul întregii tale vieți, altfel decât cu bisturiu și medicamente compuse chimic. Numărul lor este în continuă creștere, iar metodele prin care ei se vindecă sunt neconvenționale și cu o foarte mare rată de succes.

Nu trebuie sub nici o formă să cazi în cealaltă extremă și să refuzi total medicina clasică. Să refuzi o extirpare pretinzând că vei elimina țesuturi cu puterea minții, sau să refuzi un transplant atunci când acesta se impune. Trebuie însă să faci tot mai mult loc în viața ta medicinii alternative. Trebuie să îi accepți validitatea și să îi acorzi creditul cuvenit.

Dacă nu ești ușor de convins, măcar acceptă posibilitatea ca acei zeci de mii de oameni care s-au vindecat nu te mint pe față. Internetul e plin de exemple ale oamenilor care s-au vindecat fără pastile sau intervenții chirurgicale de cele mai fatale boli existente. Permite-ți să crezi. E chiar așa de greu? Dacă ar spune-o unul e o întâmplare, dacă o spun 100 e un fenomen rar, dar dacă sute de mii de oameni și-au făcut publică povestea despre propria vindecare nu văd ce te mai reține să accepți acest adevăr.

Cum nici una dintre ”tabere” nu deține adevărul absolut o să îți dau ceea ce eu consider cel mai bun exemplu de nereușită a unui proces individual de vindecare, bazat pe conștientizare. Sigur ai auzit de Steve Jobs. El a refuzat o intervenție chirurgicală clasică, a trăit așa mai bine de un an, încercând să învingă cancerul de unul singur, iar la un moment dat și-a pierdut credința și a acceptat intervenția.

Nu a crezut suficient și nu a reușit să învingă boala care în cele din urmă l-a răpus. Acesta este un exemplu celebru de nereușită. Chiar dacă era un om puternic și încrezător, Steve nu a avut suficient curaj în a învinge boala care s-a instaurat în organismul său.

Știi și tu cum arăta înainte de a fi diagnosticat cu cancer…

și cum arăta cu câteva luni înainte de a muri…

Adevărul este că oricum ai alege să te vindeci, prin chimicale și bisturiu, sau captând energie benefică și conștientizând-o, tot ai șanse să nu îți iese. Pe de altă parte însă bunicu a reușit, și la fel au făcut-o foarte, foarte mulți alți oameni asemeni ție.

Nu îți spun vindecă-te acum în secunda asta. Scapă de răceală, hepatită sau cancer chiar în acest moment. Însă familiarizează-te cu ideea că medicina clasică nu este totul, ba chiar este limitată. Iar pentru tine există întotdeauna o alternativă cel puțin la fel de validă. Ce zici, poți?

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Ca reacție la ultimul articol pe care l-am postat, o cititoare mi-a lăsat următorul comentariu: ”Bine, bine… mă accept și devin conștient, dar ce fac să schimb? Ce fac ca să mă trezesc la timp, să nu mai zic că fac și nu fac, etc.”

Atunci am meditat puțin asupra mesajului pe care eu îl transmit prin intermediul acestui blog. Ca să îți fie și ție clar, și pentru a ști la ce să te aștepți pe viitor, țin să îți spun că acesta este un blog menit să te ajute în evoluția ta spirituală. Te afli pe un blog de spiritualitate. Chiar dacă acesta este subiectul principal pe care îl voi trata în articolele mele, de fiecare dată când voi considera necesar voi face loc articolelor care îți oferă soluții concrete, care te motivează și care te ajută să crești.

Aristotel spunea că: ”Este bine să fii treaz înaintea zorilor, asemenea obiceiuri contribuie la sănătate, bogăție și înțelepciune.” Și cine nu își dorește să fie sănătos, bogat și înțelept nu?

Sau, așa cum o spune un proverb japonez: ”Nu există bărbat care să se trezească înainte de răsăritul soarelui, 365 de zile pe an, și care să nu își îmbogățească familia.”

Te poți ușor informa despre igiena somnului, și despre cât de important este să nu ne privăm de somn. Cel mai probabil o știai deja. Astăzi însă afli soluția care funcționează pentru mine, și care este aplicată în mod constant de către foarte multe persoane care se trezesc dimineața, însă mulți dintre ei o fac fără să o conștientizeze. Până atunci, hai să îți vorbesc puțin despre mine și somn.

Povestea mea…

Adevărul este că am încercat tot ce se putea încerca în materie de trezit dimineața sau program de somn. Prima dată când am avut în vedere un program de somn a fost atunci când am fost dat la grădiniță. Programul era impus de părinți, iar el presupunea ca în fiecare seară la ora zece să fiu în pat. Trezitul dimineața era de asemenea la oră fixă pentru că programul la grădiniță era același în fiecare zi.

Mai apoi, undeva pe la mijlocul clasei a opta am fost nevoit să iau o decizie radicală în ceea ce privește somnul. Asta pentru că timp de 3 ani jumate` nu am învățat nimic, iar acum, mă vedeam nevoit ca în jumătate de an să învăț tot ce nu am învățat în câțiva ani pentru a putea intra la un liceu bun. Dormeam șase ore pe noapte, iar cum mă trezeam mă apucam de învățat. Sâmbătă și duminica dormeam mai mult, și am ținut-o așa multe săptămâni, până ce au venit examenele pe care le-am luat și am intrat în clasa în care vroiam la liceul pe care mi-l doream.

În vremea liceului dormeam când apucam, însă mă trezeam în fiecare dimineață la 6:00 pentru că de la 7:00 începeam orele. Nu mă simțeam foarte bine având un somn dezordonat, însă nici nu făceam nimic pentru a schimba asta.

Au trecut anii de liceu și a venit facultatea, iar în primul an am reușit să o fac lată. Nopți nedormite. Seri în care mă culcam pe la 3-4 noaptea și dimineți în care trebuia să mă trezesc la 7:00 pentru a fi prezent la cursuri și laboratoare. Atunci mi-am spus că trebuie să fac ceva, așa că am făcut. Acel ceva se numea oră fixă la culcare și oră fixă la trezire. Pus în pat la 22:00, trezit dimineața la 7:00. Dacă ai făcut o facultate îți poți imagina cam de câtă voință trebuie să dea dovadă cineva pentru a reuși să facă asta stând în cămin. Cei drept mi-a ieșit pentru vreo două luni după care am luat-o de la capăt cu nopți nedormite, culcat la 3-4 noaptea etc.

A venit anul doi de facultate, și ținând cont de experiența cumulată am avut mai bine de șase luni în care mă culcam undeva în jurul orei 00:00, și reușeam să mă trezesc dimineața până în ora 7:00 fără a fi trezit de alarmă. Pur și simplu mă trezeam și eram odihnit. Mai erau unele excepții, și câteodată mă trezea alarma, însă asta se întâmpla foarte rar. Starea de bine pe care experimentat-o în această perioadă a fost extraordinară, și ți-o doresc și ție.

Cum poți eșua

Cea mai comună strategie greșită este asta: Presupui că dacă vrei să te trezești mai devreme, trebuie să te pui în pat mai devreme. Calculezi cam de cât somn ai nevoie acum, și muți tot programul cu câteva ore în urmă. Dacă spre exemplu acum dormi de la miezul nopții până la 8:00 dimineața, te pui în pat la 10:00, cu gândul să te trezești la 6:00 dimineața. Sună rezonabil, dar de obicei nu iese așa cum ți-ai dori.

Introducere în soluție

Citind blogul unui tip pe nume Steve Pavlina care este practic un sintetizator de informație, dat fiind faptul că a citit 1000+ cărți de management al timpului, educație financiară, spiritualitate, sănătate etc, am dat peste o clasificare a teoriilor cu privire la igiena somnului.

Acesta afirmă că există două mari școli de gândire în acest sens. Prima spune că ar trebui să te pui în pat și să te trezești dimineața la aceleași ore în fiecare zi. Aceasta, spune el, pare să fie soluția practică pentru un cetățean al societății moderne. Asta pentru că avem nevoie de predictibilitate în programul nostru. Și avem nevoie de o cantitate adecvată de odihnă.

Cea de-a doua școală de gândire îți spune că ar trebui să fii atent la nevoile organismului, și să te pui în pat atunci când te simți obosit, iar dimineața să te trezești fără alarmă. Această abordare se bazează pe faptul că organismul nostru știe de câtă odihnă avem nevoie, așa că ar trebui să îl ascultăm pe el.

Aspecte negative ale acestor două teorii

Referitor la prima, dacă dormi un număr fix de ore, este destul de probabil ca uneori să te pui în pat când încă nu îți este somn. Dacă în fiecare noapte îți ia mai mult de 5 minute să adormi, atunci nu ești suficient de obosit. Pierzi timp stând întins în pat și nu adormi. O altă problemă ar fi presupunerea că în fiecare noapte ai nevoie de același număr de ore de somn, presupunere care este una greșită. Cum ai putea avea nevoie de același număr de ore de somn, dacă tu faci activități diferite în fiecare zi? Numărul de ore ar putea fi similar, însă nu exact același.

Aspectul nu tocmai pozitiv al celei de-a doua teorii ar fi acela că, dacă dormi atât cât simți că îți comunică organismul, ai toate șansele să dormi prea mult. Poți ajunge și până la 10-12 ore de somn, ceea ce înseamnă prea mult. Diminețile tale scad în predictibilitate. Imaginează-ți cum ar fi să ai un serviciu cu program fix, iar tu să nu îți setezi alarma.

Soluția

Ceea ce funcționează defapt este o îmbinare a celor două teorii. În imagini, cele două teorii ar arăta în felul următor. Prima teorie, cu ceasuri la finalul și la începutul perioadei de somn…

A doua teorie în care dormi cât îți spune organismul ar fi o simplă linie, cu o perioadă nedefinită de start, și o perioadă nedefinită de final.

Iar soluția care îmbină cele două teorii constă în a asculta ceea ce îți spune organismul seara, ceea ce se traduce prin a te pune în pat atunci când te simți suficient de obosit pentru a adormi imediat. Iar dimineața să te trezești la o oră fixă pe care o alegi după cum îți place. Ceea ce știu din proprie experiență este că în primele zile îți va fi destul de greu să te trezești dimineața la ora la care ți-ai propus. În foarte scurt timp însă organismul își va ajusta perfect perioada de somn, iar tu te vei putea trezi odihnit la aceiași oră în fiecare dimineață. Mai jos poți vedea desenul soluției…

Prin urmare dacă vrei să îmbunătățești acest aspect al vieții tale. Dacă vrei să te trezești devreme în fiecare dimineață, sau dacă vrei doar să îți crești calitatea somnului, atunci știi ce ai de făcut: Pune-te în pat atunci când te simți suficient de obosit pentru a adormi imediat, și trezește-te la oră fixă în fiecare dimineață.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Punctul de plecare în evoluția ta spirituală este recunoașterea a ceea ce ești tu în acest moment. Nu există nimeni care să fi reușit să progreseze, care nu a recunoscut mai întâi nivelul său actual indiferent care ar fi acela. Indiferent cât de mult ai înțeles, și indiferent cât de mult ai experimentat, ești tot timpul deschis înspre progres. Singura modalitate prin care ajungi la finalul călătoriei și progresului spiritual, este aceea în care ajungi să te complaci în autosuficiență.

Obișnuiesc să îmi las mintea să găsească un nou subiect de articol în timp ce fac sport. Întâlnirile ”accidentale” cu un cunoscut în două seri consecutive, m-au făcut să conștientizez un adevăr care face subiectul acestui articol. Să-ți povestesc cum au decurs lucrurile.

Exact după ce am încheiat fraza pe care tocmai ai citit-o, am simțit o retincență dată de faptul că voi face referire la o persoană reală care nu și-a dat acceptul în a scrie aici despre ea. Nu îi voi divulga identitatea, iar povestea este pusă aici pentru ca tu să te regăsești și să asimilezi mai bine mesajul.

După cum îți spuneam, obișnuiesc să fac sport regulat. În apropierea casei în care stau am o înșiruire de 54 de scări. Seară de seară, cu foarte puține excepții, ies în aer liber și după o mică încălzire urc aceste scări de mai multe ori, în alergare. Starea de bine de moment, dar și beneficiile pe termen lung le știi și tu. În fotografia de mai jos vezi chiar scările pe care le urc, fotografiate astăzi.

Acum vreau să îți spun că în una din aceste seri, după ce făcusem deja vreo 10 ture, s-a întâmplat să treacă pe lângă mine un tip pe care chiar dacă îl știam, fiind prins în efort, și cu mintea în căutarea unor noi subiecte, nu l-am observat. M-a făcut el însă atent. M-a întrebat ce mai fac, unde locuiesc. Am schimbat câteva replici preț de 30 de secunde, după care fiecare și-a văzut de treabă.

Eu mi-am continuat scările bucuros fiind că unii oameni sunt sociabili în mod natural. Mi-am amintit de perioada în care îmi era frică să deschid gura în fața oricui, de teamă că cine știe ce mi s-ar putea întâmpla. Și am fost recunoscător pentru dialog și pentru că sunt înconjurat de oameni frumoși.

A doua zi, în timp ce eu iarăși urcam scări, îl văd pe tip cu mult timp înainte să ajungă lângă locul în care făceam eu sport. De data aceasta nu mai era singur, ci alături de o domnișoară, și urma să treacă din nou pe lângă mine. Când l-am văzut, mi-am amintit de discuția din ziua precedentă, și de cum chiar dacă eu nu îl observasem, m-a făcut el atent. Îmi imaginam acum că o să-mi facă cunoștință cu tipa, și primul gând care mi-a venit în minte atunci, și de care m-am amuzat imediat, a fost acela că nu o să pot să îi strâng mâna fiindcă sunt transpirat.

Ajuns însă lângă scări, îl privesc în ochi, și chiar dacă privirile ni s-au intersectat preț de cel puțin o secundă, el nu a schițat nici un gest, ba mai mult, și-a mutat privirea în altă parte. L-am salutat eu, și mi-a răspuns confuz la salut, făcând să pară că nu prea știe cine îl salută. Nici o altă frază, nici un alt gest, ci doar un salut confuz.

După cum îți spuneam mai sus, în timp ce alerg, încerc să mă deschid cât de mult pot înspre noi subiecte despre care să vorbesc pe site. Subiecte ce țin de spiritualitate, sau care măcar au o tangență cu această componentă esențială din viața noastră. Întâlnirea cu acest tip, mi-a transmis o idee pe care o știam, și pe care este foarte important să ți-o însușești și să începi să o recunoști.

Orice proces de evoluție începe prin acceptare. După ce îți însușești principiul nu înseamnă că ești deja una cu el. Dacă ești perfect de acord cu o anumită idee pe care ai auzit-o de curând, nu înseamnă că ea face deja parte din tine. Odată acceptat, respectivul principiu te va găsi de câteva ori făcând exact contrariul. Vei conștientiza că ceea ce tocmai faci este în dezacord cu ceea ce ți-ai însușit ca fiind adevărat. Iar după câteva astfel de experiențe, principiul devine însușit.

Este destul de probabil să consideri ca fiind de bun simț principiul care îți spune că este important ca gândurile tale să fie congruente cu acțiunile, iar modul în care ai acționat ieri, să nu fie total opusul modului în care vei acționa mâine.

A te lupta ca în funcție de situație să joci anumite roluri, poate face din tine un foarte bun actor. Însă făcând asta vei face o foarte mare risipă de energie. Încet, vei deveni chiar tu confuz cu privire la cine ești defapt. Îți vei strica relațiile cu cei din jur, aceștia ferindu-se de indecizia ta, și vei fi incapabil să progresezi. A progresa implică a înțelege și a accepta nivelul la care ești acum. A ști cine ești în această clipă, este cel mai puternic catalizator al evoluției spirituale.

Recunoaște-te exact așa cum ești. Nu trebuie să o faci public, însă fă-o pentru tine. Este primul pas spre evoluția ta spirituală. Cum ai putea păși încă o treaptă, dacă nu ești conștient de treapta care este momentan sub picioarele tale?

Fac referire la cunoașterea de sine fiindcă am observat la oamenii cu care am discutat că nu acționează contradictoriu în mod voluntar. Pur și simplu aceea este reacția involuntară pe care o au față de ceva, iar ei nu își pot da singuri seama de asta. De fiecare dată când le-am atras atenția le venea foarte greu să recunoască, iar dacă o recunoșteau îmi spuneau foarte clar că lor așa le vine să reacționeze și nu au nici o explicație de ce ieri au reacționat diferit.

Îți este cunoscut acest gen de comportament? Îl poți observa la tine sau ai anumiți cunoscuți despre a căror fapte poți spune că sunt total contradictorii de la o zi la alta? Ei bine, trăind o viață așa, te vei afla într-o continuă risipă de energie. Ceilalți nu vor putea avea încredere în tine, și îți va fi foarte greu să înveți din experiențe noi. Însă în rândurile următoare vei citi o soluție despre care chiar sunt curios dacă o vei pune aplicare. Pentru unii poate părea imposibil de pus în practică. Eu știu însă sigur că oricine poate face asta, ba mai mult, orice om împăcat cu el însuși face conștient sau inconștient ceea ce tocmai urmează să îți spun.

Această atitudine care odată dobândită te va face să conservi 50% din energia pe care momentan o risipești constă în a înceta să mai negi orice parte din tine. Nu mai nega atunci când minți, nu mai nega că tocmai ai greșit față de partenerul de viață sau față de un prieten. Nu îți mai nega viciile. Spre exemplu, este posibil ca tu să bei 3-4 cafele pe săptămână și să spui oricui te întreabă că tu nu ești băutor de cafea. Sau este posibil să fumezi un pachet de țigări pe săptămână și să spui că tu nu ești fumător.

Toate aceste mici minciuni prin care îți negi sinele conduc la o depărtare a ta de tine însuți. Exersând suficient, poți ajunge să dobândești personalități multiple, însă nu acesta este subiectul prezentului articol, și cu siguranță nu îți dorești acest lucru. Ideea de bază cu care trebuie tu să pleci după citirea acestui articol este aceea că dacă negi anumite părți din tine, asta duce la pierderea fără folos a energiei, și la o incapacitate a ta de a-ți însuși noi și noi adevăruri spirituale. Este foarte greu să aderi la o nouă idee dacă tu, de fiecare dată când te confrunți cu o situație nouă, iei o decizie aleatoare, în locul uneia care se bazează pe calm și autocunoaștere.

În primul articol de pe site, îți vorbeam despre această idee a cunoașterei de sine și despre cât de importantă este ea. Dacă nu ai citit articolul te invit să o faci pentru că acolo vorbesc în detaliu despre cum poți ajunge să determini cine ești tu cu adevărat, și îți ofer o soluție concretă în acest sens. Nu are rost să reiau aici mecanismul, iar dacă nu ai timp acum să citești și acel articol simte-te liber să îl pui la bookmarks și să revii la el oricând crezi de cuviință.

Odată ce recunoști față de tine cine ești cu adevărat ai parcurs 90% din drum. Ceilalți 10% constau în a acționa în acord cu ceea ce ești, cu deosebirea că acum îți va fi mult mai ușor. Prin urmare, ideea pe care am transmis-o prin acest articol este defapt o propunere de a renunța să mai joci roluri și să te menții într-o stare congruentă care să îți dea continuitate și care să te predispună la evoluție.

Ți se întâmplă uneori ca pe parcursul unei zile să faci anumite lucruri de care nu ești nici tu mulțumit, sau despre care știi că nu ai fi vrut să le faci, sau la care vrei să renunți. Cel mai bun catalizator al evoluției spirituale și nu numai, este acceptarea. Dacă ai făcut un lucru pe care simți că vrei să îl uiți, nu a fi uitarea este defapt soluția. Soluția constă în a-l accepta, și a face publică această acceptare de oricâte ori ai ocazia.

Să presupunem că tu ai vrea să te trezești devreme dimineața. Îți pui ceasul să sune, însă atunci când sună, te surprinzi amânându-l pentru încă o oră. Evident, când te vei da jos din pat nu vei fi încântat de ceea ce ai ales să faci. Însă cum reacționezi dacă cineva îți va spune: ”A, și cum merge trezitul de dimineață?”. O întrebare ca aceasta te poate face să te urăști atât pe tine cât și pe interlocutor în aceiași clipă și să răspunzi impulsiv și din dorința de autoapărare:”Foarte bine, m-am trezit ușor și la ora stabilită.” Acesta este instinctul real.

Plecând însă de la cunoaștere de sine care este un factor deosebit de important, și conștientizând și practicând câte puțin acceptarea vei ajunge să minți mai puțin și să te înțelegi tot mai mult. Cu fiecare zi care va trece te vei simți tot mai conștient de cel care ești cu adevărat, și acceptându-te vei începe să asimilezi cu ușurință idei și principii care te vor conduce mai aproape de sinele tău autentic.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu