Fii Implinit

Prima parte a articolului AICI

Îți promiteam ieri că astăzi o să-ți dau soluțiile concrete referitor la ce poți tu face pentru ca moartea cuiva drag să nu te întristeze. Sper că ți-ai răspuns sincer la întrebarea: „vreau sau nu vreau să mai fiu trist atunci când moare cineva drag?”. Spun asta, pentru că dacă nu ești sigur, sau răspunsul este unul negativ, nu are nici un rost să mai citești acest articol. În cele ce urmează am făcut o listă cu lucruri pe care tu le poți face pentru a nu intra deloc în starea de melancolie atunci când îți moare cineva drag. Sugestiile se aplică acestei situații, însă înțelegerea lor vine cu beneficii pe care le vei resimți în fiecare zi a vieții tale.

Fotografie de thephotograpfymuse

Cele 3 sugestii care te apropie de starea de armonie

 1. Înțelege că ești un suflet care are un corp 

Ești un suflet care a ales o temporară experiență aici pe pământ. Poți muri în orice secundă. Dacă este un lucru de care poți fi 100% sigur atunci când te naști, acela este că într-o zi o să mori. Moartea nu este un eveniment surpriză. Momentul în care aceasta intervine poate fi surprinzător pentru alții. Pentru sufletul care părăsește corpul nu este nici o surpriză. El se întoarce acasă.

Ceea ce poți tu face concret este ca de exemplu atunci când mergi singur pe stradă să privești corpurile celorlalți oameni ca pe vehicule.

Atunci când mergi pe stradă și privești mașinile te oprești aici sau ești conștient de faptul că mașina are un șofer? Este normal să acorzi mai multă importanță șoferului decât mașinii pentru că toată lumea știe că orice mașină este condusă de un șofer.

La fel se întâmplă și în cazul trupului. Orice trup este animat de un suflet, iar să conștientizezi asta este un prim pas.

Poate o să îmi spui că bine-bine, dar asta știai deja. Eu nu am spus că nu știai, ci că nu ești în permanență conștient de asta. De aceea te invit ca de astăzi înainte să fii la fel de conștient că orice trup este condus de un suflet, cum ești conștient că orice mașină este condusă de un șofer.

2. Învață să vorbești cu Dumnezeu

Știu că poate suna științifico-fantastic. Îmi asum. Te invit să te abonezi și să descarci materialul „3 tehnici prin care te învăț să vorbești cu Dumnezeu”. Se pot dovedi foarte utile dacă le aplici corect. Pe lângă asta, la abonare vei mai primi un material care este special conceput să îți găsești pacea interioară. Butonul de abonare este în partea dreaptă și te invit să îl folosești.

3. Gândește-te periodic la propria-ți moarte 

Și fii sincer cu tine însuți. Imaginează-ți că ai muri mâine sau că ai muri peste o oră sau chiar peste 1 minut. Interiorizează cât mai mult acest sentiment pentru că în această interiorizare o să găsești niște răspunsuri. Așa s-a întâmplat în cazul meu, și nu văd de ce nu ar fi la fel și pentru tine.

Eu o să mă opresc aici. Ți-aș mai putea da zeci de alte sugestii. Cel mai important însă este ca tu să aplici cel puțin un singur lucru din tot ceea ce citești.

Așa că, acum, la final, alege un punct din lista de mai sus și aplică-l în viața ta. Alege-l pe cel cu care simți că rezonezi cel mai bine. Bineînțeles că ar fi indicat să aplici fiecare punct pe rând, însă o să fie extraordinar și dacă o să aplici unul singur.

Cu invitația lansată, îți urez un singur lucru: Armonie!

Și te aștept să îmi spui după ce vei aplica sugestiile, care a fost efectul lor.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Regretabilul [completează tu cu ce nume vrei] a plecat astăzi dintre noi. Colegii de platou, scenă, trupă etc. îl plâng și îi regretă trecerea în neființă. Iar după aceasta, pe un fundal cu muzică tristă și gravă intră mărturiile celor care l-au cunoscut.

Au fost câteva personalități care au murit recent, și probabil că introducerea ți-a sunat familiar. Asta se întâmplă pe televizor atunci când moare o persoană cunoscută. Prietenii îl plâng, îl regretă și sunt triști.

La fel se întâmplă însă și cu oamenii care nu sunt vedete sau persoane publice. Vestea morții lor nu este la fel de intens mediatizată, însă și în cazul acestora prietenii sunt triști, iar rudele apropiate plâng și li se umple sufletul de durere.

Am trăit și eu intens de câteva ori această durere în cazul morții unor membri ai familiei. Pe atunci nu înțelegeam însă ce este viața. Nu aveam nici cea mai vagă idee. Pe atunci reușeam să fiu trist chiar și pentru morțile unor persoane pe care nu le cunoscusem vreodată și despre care doar auzeam că au murit.

Odată cu înțelegerea anumitor aspecte din viața mea, am înțeles însă și că moartea este fericire, la fel cum și viața este fericire. Fiecare experiență pe care o ai pleacă din iubire. Dacă o persoană moare nu are nici un rost să o plângi. Poți în schimb să îi trimiți un gând de iubire și recunoștință pentru ceea ce a făcut pentru tine până în momentul morții sale. Iar referitor la asta…

Fotografie de nerdegutt 

Povestea hainei uitate

Să spunem că o rudă apropiată pleacă în străinătate. A fost în vizită în România unde a stat pentru câteva săptămâni. Acum este momentul să plece iar, dar înainte de a pleca, îți face o vizită.

Beți un ceai, mai povestiți una alta, iar în momentul plecării își uită haina la tine. Avea drum direct înspre aeroport așa că haina va rămâne la tine până la următoarea vizită în România.

Întrebarea mea pentru tine este: Cum reacționezi?

Îți pare rău pentru haină? Te gândești: „Săraca haină, nu va mai vedea nimic din toate frumusețile pământului pe care le-ar fi văzut dacă ar fi fost purtată?” Te gândești: „Biata haină, nu va mai putea vorbi cu celelalte haine din garderoba…” Acestea sunt lucrurile care îți trec prin cap, sau te gândești: „Eh, e doar o haină pe lângă alte zeci pe care le mai are. El să ajungă sănătos, că haine mai sunt.”?

Cel mai probabil te-ai gândi că e doar o haină și nu ai face mare caz pe acest subiect.

Dar care este legătura între haina uitată și moarte?

Păi una forte firească. Corpul tău este o haină pe care ai ales să o porți. În momentul morții, lași haina aici, iar tu pleci de unde ai venit. Ai avut un concediu extraordinar pe pământ. Ai avut numeroase experiențe, iar la final „uiți” să mai iei haina cu tine.

Atât de simplu. Societatea a făcut însă lucrurile atât de complicate. Bocet, tânguire, supărare, doliu. Toate acestea îți consumă energia și te fac lipsit de armonie.

Nu spun că nu ar trebui să acordăm nici un fel de importanță morții unei persoane. Respectivul corp lipsit de viață, a fost templului sufletului atâția ani. Merită spălat și pregătit pentru înmormântare și merită să fim recunoscători corpului celui decedat pentru că ne-a asigurat atâția ani comunicarea cu sufletul. Înmormântarea este într-adevăr un eveniment important. Însă nu ar trebui să aibă nici o legătură cu tristețea, amărăciunea sau alte sentimente de vibrație joasă. Sufletul, în momentul morții nu a făcut altceva decât să se întoarcă acasă.

Ce poți face pentru ca moartea cuiva să nu te mai întristeze?

Îmi spunea cineva zilele trecute că el nu vrea să scape de melancolie. Am scris un articol acum mai mult timp în care dau soluția completă pentru cineva care vrea să scape de melancolie. Iar persoana respectivă îmi spunea că nu vrea asta.

Iar eu i-am răspuns că este extraordinar. Fiecare sentiment pentru a fi transces trebuie trăit mai întâi de-a dreptul profund.

Dacă ție îți place să fii trist atunci când moare cineva, eu nu am nimic împotrivă, ba chiar te încurajez să fii cât de trist poți. Așa cum spuneam și la începutul articolului, și eu eram trist de fiecare dată când murea cineva, indiferent dacă îl cunoșteam sau nu. Astăzi însă cunosc adevărul și sunt recunoscător pentru asta.

Articolul de mâine va fi o continuare a acestuia și îți voi spune exact ce trebuie să faci pentru ca decesele prietenilor sau rudelor tale să nu te mai întristeze.

Până mâine, tu trebuie să îți răspunzi însă la o singură întrebare: vrei să nu mai fii trist atunci când moare cineva, sau nu ești încă sigur ce să alegi?

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Așa cum probabil te-ai obișnuit deja, îmi place să mă folosesc de exemple din viața reală în prima parte a articolelor. Mi s-a spus ba că sunt exagerate, ba că sunt utopice. Unii le iau în serios, iar alții învață foarte mult din ele. Părerile sunt împărțite. Mi se pare absolut normal, pentru că lumea în care ne-am născut este armonioasă în diversitate.

Personal nu caracterizez exemplele pe care le-am dat până acum nici ca exagerate și nici ca utopice. Știu sigur însă că sunt de impact și exprimă un adevăr. Pentru ca mesajul articolului pe care tocmai îl citești să fie cât mai clar și succint, ți-am pregătit și astăzi câteva astfel de situații care reprezintă un punct de plecare.

Fotografie de Shena Pamella

Situația 1

Ești la plimbare în parc. Admiri natura. Te bucuri de cântecul păsărelelor, iar dintr-o dată un necunoscut se oprește în fața ta. Te oprești și tu fiind nedumerit. După 2-3 secunde, persoana din fața ta începe să îți vorbească: „Ești un nesimțit, un porc și un om neserios și oribil! De ce te-ai oprit în fața mea și nu mă lași să îmi continui plimbarea!? Crezi că tot parcul este al tău? Trebuia să nu ieși din casă dacă aveai chef de scandal.”

Tu rămâi absolut interzis. Persoana respectivă pe care nu ai mai văzut-o niciodată până acum, se hotărăște până la urmă să își vadă de drum. Tu continui să stai pe loc. Respectivul mai face un pas-doi după care trage o flegmă și spune:„Oameni nesimțiți.” și își vede de drum.

Te rog să te gândești la această experiență și să o interiorizezi cât de mult poți tu. Mai apoi formează-ți un răspuns referitor la ce ai gândi, ce ai spune sau cum ai reacționa într-o astfel de situație.

Situația 2

Gândește-te la cel mai bun prieten al tău. Dacă în prima situație aveai de a face cu cineva necunoscut, acum este vorba de prietenul tău cel mai bun. Vă știți de 10 ani și nu v-ați certat niciodată.

Acest prieten al tău vine la tine, îți bate la ușă și îți spune: „Te urăsc din tot sufletul meu pentru tot ceea ce mi-ai făcut. Nu o să te pot uita niciodată. Ești un nesimțit și jumătate. De astăzi înainte nu mai vorbesc cu tine!” După care îți trântește ușa în nas și pleacă.

Habar nu ai care este motivul supărării sale.

La fel ca mai înainte, te rog să interiorizezi evenimentul și să îți răspunzi la întrebările: „Ce aș gândi într-o astfel de situație?” și „cum aș reacționa?”

De ce să îl iubești pe cel care te urăște?

Sper că ai interiorizat situațiile de mai sus și ți-ai oferit niște răspunsuri. Răspunsul la întrebarea: de ce să îl iubesc pe cel care mă urăște? este: Pentru că astfel te iubești pe tine. Tu nu ești separat de ceea ce te înconjoară, tu ești ceea ce te înconjoară.

Iubind, indiferent de situație, nu faci decât să îți conservi energia. O ajuți pe aceasta să crească și astfel te armonizezi tot mai mult.

Persoanele din jurul tău nu fac lucruri pe care tu nu ai vrea ca ele să le facă. Prin urmare, manifestă iubire, conserv-o, și înmulțește-o dăruind-o altora.

Cum să manifest iubire?

E adevărat că poate fi o provocare dacă ești trist, obosit sau bolnav. Poate fi dificil și dacă nu înțelegi ce înseamnă să iubești. Pentru a putea iubi cu adevărat eu am o soluție în trei pași. Ceea ce ai tu de făcut este să îți răspunzi la următoarele întrebări:

1. Cine sunt?
2. De unde vin?
3. Încotro mă îndrept?

Despre ce poți face pentru a găsi mai ușor răspunsuri la aceste întrebări am vorbit în nenumărate rânduri în articolele de pe site.

Soluția ți se poate părea poate lipsită de logică. Orice om însă care se află în posesia răspunsului pentru fiecare dintre cele trei întrebări de mai sus, nu are nici o problemă în a manifestă iubire în orice situație pe care o trăiește în viața de zi cu zi.

Iubește-l pe cel care te urăște și nu numai. Iubește tot ceea ce te înconjoară, pentru că astfel îl iubești pe Dumnezeu. 

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share, iar pentru completări sau nedumeriri folosește secțiunea de comentarii.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu