Fii Implinit

Fotografie de spaceamoeba

Dă-mi voie să fac o plecăciune în fața ta. Mă înclin și îți doresc o viață împlinită. De ce îți doresc o viață împlinită? Pentru că poți duce o viață împlinită. De ce mă înclin? Pentru că ești complex și unic. Pentru că în permanență iei decizii care sunt ale tale și numai ale tale, iar prin ele întreg universul devine în fiecare secundă altul.

Ești o forță creatoare și îți exerciți această putere în permanență. Mă înclin în fața ta pentru că tu ești capabil să manifești una dintre cele mai puternice forțe din univers, iar aceasta este iubirea. Ești minunat, ești frumos, dar cel mai important, EȘTI! Iar tu contezi. Contezi mai mult decât cineva ți-a spus-o vreodată. Hai să îți spun încă un lucru care îmi place foarte mult la tine. Știi de ce îmi mai ești tu drag?

Pentru că în fiecare dimineață când mă trezesc și îmi umplu plămânii cu aerul tare al dimineții, sunt conștient că nu aș fi putut avea același sentiment fără intervenția ta. Dacă tu nu te-ai fi născut, universul ar fi fost cu totul altul. Dacă tu nu erai aici, acel aer pe care îl simt în fiecare dimineață nu ar mai fi fost același. Chiar dacă cu foarte puțin diferit, el nu ar mai fi fost același. Unicitatea ta, îi dă o anumită mireasmă, iar pentru asta îți sunt recunoscător.

Tu poți crea muzică. Chiar și dacă ești afon complet, cel puțin odată în viața ta ai fost fericit, și cel puțin o dată în viața ta ai cântat. Chiar dacă nu ai ureche muzicală, acea fericire internă a radiat în jurul tău. Să știi că vibrațiile acelea nu au murit niciodată. Ele încă mai trăiesc în cântecul greierilor și al păsărilor. Atunci când ai emanat fericire, ai creat muzică, iar universul primește și multiplică ceea ce emiți înspre el. Fără tine, muzica pe care eu o aud în jur nu ar fi fost aceeași, iar pentru asta îți sunt recunoscător.

Tu îți poți dezvolta abilități. Chiar acum citești, iar aceasta este o abilitate pe care ți-ai dezvoltat-o prin propria ta voință. Datorită unor oameni ca tine care au creat internetul, eu pot astăzi să îți scriu. Vibrez recunoștință pentru asta. Și tu dezvolți aceleași energii. Și tu ești creator. Ține numai de tine cât de energic vibrezi. Ești capabil de realizări uluitoare. Fii conștient de asta, fii recunoscător pentru puterea uluitoare care stă latentă în tine și folosește-o. Ești minunat prin fiecare alegere a ta. Alege să fii iubitor. Alege să ajuți. Alege recunoștința și iubirea.

Tu ești în stare să te vindeci. Sunt mii de cazuri de persoane care au suferit de boli incurabile și care acum își trăiesc viața fericite și împlinite. Și tu ai această putere. Cum aș putea să nu mă înclin în fața măreției tale?

Tu ai opinii. Care sunt diferite de ale mele și de ale oricui altcuiva. Ești unic, deci nu ar avea cum să fie altfel. La fiecare raționament de al tău au loc sute de conexiuni între neuroni. Impulsuri electrice precise, care te fac să ai anumite credințe sau să iei anumite decizii. Ești complex și frumos.

Tu ai un scop. Faci parte din creație, iar nimic pe aici nu este nefolositor. Cu atât mai puțin tu. Până și cel mai nesemnificativ fir de iarbă are un scop foarte bine definit. Există, deci este imposibil să fie inutil. Iar dacă firul de iarbă are un rost, cu atât mai mult ai tu. Iar scopul tău este acela de a trăi fericit și împlinit, și de a-i molipsi pe toți cei din jur de asta.

Tu ai limbaj, iar prin acesta îți poți transmite gândurile bune și încurajările înspre oricare alt om de pe planetă. E minunată această abilitate a ta. Folosește-o cât mai des pentru a împărți gânduri bune. Știu că poți face asta. Ești făcut din iubire, iar undeva în interiorul tău poate fi găsit acel buton pe care dacă îl apeși, o să începi să radiezi iubire. Ești creația lui Dumnezeu, deci ești iubire. Îți sunt recunoscător și pentru asta.

Tu ești un suflet, iar corpul este poarta ta spre lumea din jur. Ai o temporară experiență materială, iar eu îți sunt recunoscător că ești pe acest pământ în același timp în care și eu sunt. Fără tine experiențele mele nu ar mai fi fost aceleași. Fără tine dialogurile mele nu ar mai fi fost același. Fără tine, muzica pe care o ascult nu ar mai fi fost aceeași. Și fără tine întreg universul nu ar mai fi fost același.

Conștientizează cine ești cu adevărat și aruncă-te cu entuziasm în iubire. Eu îți sunt recunoscător pentru ceea ce ești. Nu alege să fii nesemnificativ, ci alege să conștientizezi energia infinită din tine. Ești minunat, iar eu îți sunt recunoscător pentru asta.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Fii atent la respirația ta. Conștientizeaz-o. Simte cum aerul intră și iese din plămânii tăi. Concentrează-te în special asupra momentului dinaintea inspirației. Simte acea pauză.

Acesta este tot exercițiul. Simplu. Clar. Dacă nu ai timp să citești detalii poți închide liniștit articolul. Asta e tot ce am avut de spus. Dacă totuși vrei niște detalii citește mai departe.

Conștientizarea respirației îți crește foarte mult gradul de prezență. Despre Eckhart Tolle și celebra putere a prezentului am mai scris. Poți începe citind articolul 32 sfaturi practice pentru evoluția ta spirituală pentru a afla beneficiile pe care le obții dacă alegi să trăiești în prezent.

Fotografie de Regina Tiatira

Încearcă ACUM

Dacă tot vorbeam mai sus despre puterea prezentului îți propun să încerci chiar acum acest exercițiu. De fapt îți propun să îl faci pentru că sunt sigur că nu vei întâmpina nici un fel de dificultate. Cât timp citești, continuă să fii atent la ceea ce citești, dar fii conștient și de respirația ta.

În mod normal respirăm în mod mecanic, și foarte rar devenim conștienți de această activitate pe care o facem în permanență. Am observat că acest exercițiu este ca un fel de ancoră, foarte ușor de folosit, care îți creează o legătură mai strânsă cu momentul ACUM, cu clipa prezentă.

Totul ține de cât de multă voință ai în a face acest exercițiu pe perioade cât mai lungi de timp. Ține și de capacitatea ta de concentrare, dar este extrem de benefic.

Sugestie

Începe în timp ce te deplasezi. Eu văd în mersul pe jos un prilej deosebit de a face astfel de exerciții utile. Am mai scris un articol în care îți vorbesc despre un alt exercițiu pe care îl poți face în timp ce mergi pe jos. Îl poți citi aici. Cei care au încercat mi-au confirmat că funcționează.

Revenind, îți propun ca pentru început să practici conștientizarea respirației în timp ce mergi pe stradă. Este ușor și simplu să o faci, pentru că mersul este o activitate care nu necesită foarte multă concentrare.

Mai apoi,

Poți extinde practicarea exercițiului în activități cât mai diverse. Un alt aspect care îmi place este acela că practicându-l îți antrenezi atât atenția cât și capacitatea de concentrare. Pe lângă acest antrenament, ești și mai bine ancorat în momentul prezent. Și pe de asupra mai este și simplu. Nici nu se putea mai bine de atât. Obții foarte mult cu foarte puțin.

Concluzie

Fă cumva să îți amintești să îl practici. Partea cea mai grea la acest exercițiu mi se pare să îți amintești de el. Așa că pune-ți ceasul să sune. Fă-ți un semn pe mână, sau orice știi tu că funcționează pentru tine în materie de aducere aminte. Practică-l cât de des poți pentru că dacă ești ancorat în prezent, te poți concentra mai bine și iei decizii mai bune.

Dacă mai ai întrebări referitoare la exercițiu, nu ezita să mi le adresezi în secțiunea de comentarii.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

A fost o alegere grea pentru mine să scriu despre asta. Este un subiect atât de controversat încât știu că vor exista acei oameni care după ce vor citi se vor uita la mine pieziș pentru o bună bucată de vreme. Vreau să îți spun încă de la început că nu îmi propun să te conving că ceea ce urmează să citești este adevărat. Deloc. Ești liber să crezi și să faci orice vrei tu, iar asta este extraordinar. Bucură-te de această libertate.

În cele ce urmează, eu o să îți prezint punctul meu de vedere. Nu am însă pretenția să mă crezi. Nu îmi propun să te fac să crezi că ceea ce spun eu este adevărat. Eu doar o să îți prezint lumea așa cum o văd eu, iar dacă tu vei lua decizia că ceea ce spun este adevărat, poți să adopți acest principiu. Dacă vei decide că bat câmpii cu grație este de asemenea opinia ta pe care o respect, și pe care nu îmi propun să o schimb.

Intenționam inițial să fac un video în care să ți-l prezint grafic pe Dumnezeu, dar mi-am dat seama că aș complica mai mult lucrurile. Ideea poate fi prezentată simplu în cuvinte. Așa a luat naștere articolul pe care tocmai îl citești.

Toate religiile își dispută supremația asupra unui concept. Nimeni niciodată nu a avut curajul să o spună în clar așa cum o fac eu. Mai grav este faptul că nimeni nu a înțeles-o vreodată. Nimeni nu ți-a spus niciodată cum arată Dumnezeu, iar tocmai asta îți este necesar pentru a crede în El.

Ne place să ne jucăm de-a conceptul. Dumnezeul este bun. Dumnezeu i-a creat pe Adam și Eva. Dar cum arată El? Oh, asta este peste puterea noastră de înțelegere. Nu îți mai pune întrebări din astea că înnebunești. Nimeni nu va putea afla vreodată cum arată Dumnezeu. Bla, bla, bla.

Eu am aflat. Înghit în sec pentru că știu ce mă așteaptă, dar asta trebuia spus odată și odată. Eu l-am văzut pe Dumnezeu la față. L-am văzut în „carne și oase”. Și nu, nu am fost orbit din cauza puternicii lumini care o emite, și nu, nu am fost nevoit să fac o plecăciune până la pământ în fața sa. Ceea ce este mai interesant este că și tu l-ai văzut în fiecare zi a vieții tale pe Dumnezeu, dar niciodată nu ți-ai dat seama că este El.

Este atât de simplu, dar în același timp atât de complicat să renunți la ideea de Dumnezeu ca și entitate separată de tine. „Dumnezeu este în tine” îți spun eu, și încă alte câteva sute de oameni care au înțeles adevărul. Pentru tine însă nu au prea mult sens aceste cuvinte. „Dacă Dumnezeu este în mine, atunci înseamnă că nu mai este și în altcineva.” îți spune ție logica la care nu vrei să renunți nicicum.

Dar dacă Dumnezeu este în mine, înseamnă că eu însuși sunt un „Dumnezeu mai mic”, iar asta este o erezie. Scuipă de două ori în sân și nu mai vorbi nici o dată despre asta. S-ar putea ca ceva rău se întâmple. Știi ceva? Lui Dumnezeu nu îi pasă de ceea ce crezi tu despre El. El te iubește și atât, dar să nu ne depărtăm de la subiectul acestui articol.

Articolul are un unic scop: acela de a-ți spune cum arată Dumnezeu. Nu-i așa că nimeni nu ți-a spus asta vreodată? Religia te învață că este un tip pe undeva prin cer care poate vedea tot ceea ce faci și te pedepsește sau te recompensează. Tot datorită lui exiști, iar tu trebuie să te rogi lui atunci când vrei anumite lucruri, iar El, dacă vrea, ți le va da. Uneori se întâmplă să fie nasol și să nu le primești, dar asta înseamnă că meritai pedepsit pentru un oarecare motiv. Tu nu cunoști acel motiv, dar El este „domnul știe tot”, și să nu cumva să încerci să te pui cu El că o să o încurci. Ție trebuie să îți fie teamă, să te rogi, și să îi respecți deciziile, chiar dacă sunt inexplicabile uneori. Asta ai fost învățat nu?

Diferența de bază între religia creștină și cea islamică este aceea că cea din urmă spune că Dumnezeu nu poate avea fii. Religia creștină îl are pe fiul lui Dumnezeu, deci acesta este motivul divergențelor. Și da, există divergențe. De ce? Pentru că religiile sunt egoiste. Fiecare dintre ele deține adevărul absolut, iar toți ceilalți sunt niște eretici care trebuie combătuți, arși pe rug, spânzurați sau decapitați. În numele adevărului și a lui Dumnezeu desigur. Cum pot fi ceilalți atât de legați la ochi încât să nu vadă adevărul? Îi vom învăța noi de partea cui este dreptatea. Război, ură, ego, ceartă, dezacord. Aceasta este religia.

I-aș pune la o aceeași masă pe capii tuturor religiilor și le-aș pune o simplă întrebare: „Cum arată Dumnezeu?” Acesta ar fi momentul în care cu toții ar da bir cu fugiții. Nici unul nu a avut curajul să își pună întrebarea. Nici unul nu are răspunsul, așa că ar începe să îmi spună cuvinte amestecate. Acestea ar fi în mare parte adevărate, dar nu ar fi răspunsul la întrebarea mea.

Mi s-ar spune că Dumnezeu este bun, este iubitor. Creștinul mi-ar spune că Dumnezeu și-a jertfit propriul fiu pentru răscumpărarea păcatelor noastre. Musulmanul mi-ar spune că  profetul Mahomed a spus despre Dumnezeu cutare și cutare. Fiecare religie ar avea ceva de spus despre Dumnezeu, dar nici una nu mi-ar răspunde la simpla mea întrebare: „Cum arată Dumnezeu?” Știi câte religii sunt în momentul de față pe pământ? Mii. Știi câte pot răspunde la întrebarea la care răspunde acest articol? Nici una.

Ai putea crede că am ambiții imense. Nu. Această informație trebuia să existe undeva, iar eu nu am mai rezistat să o țin în mine. Tind să cred că unii oameni, cum ar fi Iisus spre exemplu, au înțeles-o. Cu toate acestea ea nu există nicăieri în clar. De astăzi înainte există aici.

Dumnezeu este tot ceea ce este

Atât timp cât ai ochii deschiși, îl vezi pe însuși Dumnezeu. El nu este ceva anume, ci este tot. Tot ceea ce vezi, împreună cu tot ceea ce nu vezi este Dumnezeu. Tot, fără excepție. Dumnezeu este ecranul de pe care tocmai citești acest text. Dumnezeu este însuși textul pe care îl citești. Dumnezeu ești tu, Dumnezeu este șervețelul în care îți ștergi nasul. Dumnezeu este izvorul care curge. Dumnezeu este pasărea care cântă. Dumnezeu este toți oamenii. Dumnezeu este toate vietățile. Iar nici una dintre propozițiile de mai sus nu este adevărată pentru că Dumnezeu nu este doar toate vietățile. Dumnezeu nu este doar toți oamenii. Dumnezeu nu ești doar tu. Dumnezeu nu este doar șervețelul în care îți ștergi nasul. Dumnezeu nu este doar acest text. Dumnezeu nu este doar ecranul de pe care citești.

Dumnezeu este enumerarea infinită a tot ceea ce este. Nu fiecare luate în parte, ci fiecare luate la un loc. Acesta este Dumnezeu. Așa arată Dumnezeu. Exact așa cum îl vezi de fiecare dată când ai ochii deschiși. În fiecare moment al vieții tale, de când te naști și până ce mori, îl vezi și simți pe Dumnezeu. Cu toate astea, mulți aleg să nu îl conștientizeze niciodată.

„Dumnezeu nu există, există dumnezeire.” – Osho

Vai, dar acest citat din Osho este un fals! Cum ar putea spune Osho că nu există Dumnezeu. Păi e simplu. Dumnezeu așa cum ai fost tu învățat să ți-l imaginezi nu există. Dumnezeu nu este o entitate pentru că El este tot. Tot fără excepție.

Imaginează-ți acum cele două ipostaze

Imaginează-ți că Dumnezeu este tot fără excepție. Tot, plecând de la cel mai mic fir de nisip până la cea mai îndepărtată galaxie. Asta pe de o parte. Iar pe de cealaltă parte imaginează-ți că Dumnezeu este o entitate separată care se află undeva. Nu știi unde. Partea a doua ar trebui să îți fie ușor să ți-o imaginezi pentru că așa ai fost învățat de mic să îl vezi pe Dumnezeu.

Acum gândește-te cum arată comportamentul unui om care este 100% convins că Dumnezeu este tot ceea ce este. Asta înseamnă că tot ceea ce atinge este Dumnezeu. Că tot ceea ce face este Dumnezeu. Că tot ceea ce îi fac ceilalți este Dumnezeu. El iese din casă și se împiedică, dar știe că dâmbul în care s-a împiedicat face parte din Dumnezeu așa că merge împlinit mai departe. El primește o palmă, dar știe că cel care l-a lovit face parte din Dumnezeu, așa că întoarce și obrazul celălalt. El este înjurat, dar știe că atât înjurătura cât și omul care a spus-o fac parte din Dumnezeu, așa că le primește cu recunoștință. El privește ecranul calculatorului, dar știe că acesta face parte din Dumnezeu. El privește un atentat terorist, dar știe că atât cel care a plasat bomba cât și toți cei care au murit fac parte din Dumnezeu. El citește o carte, dar știe că atât cartea cât și rândurile care sunt în aceasta fac parte din Dumnezeu. El știe că el face parte din Dumnezeu. El știe că tot ceea despre care se poate spune că este, este însuși Dumnezeu. El este un om împlinit.

Pe de cealaltă parte, imaginează-ți acel om care crede că Dumnezeu este o entitate separată, undeva prin spațiu care are grijă ca lucrurile să decurgă „bine”. El cere în permanență dreptate. El se minunează când vede că, spre exemplu, un prieten de-al lui are o boală foarte gravă. Îl compătimește și se întreabă unde e dreptatea lui Dumnezeu. El nu înțelege că Dumnezeu este chiar prietenul său dimpreună cu boala din organismul său, și împreună cu tot ceea ce mai există.

Un astfel de om se întreabă unde este Dumnezeu și de ce nu îl vede, atunci când lui i se întâmplă ceva nedrept. Acest om ești cel mai probabil tu, și cel mai probabil ești neîmplinit.  Atât timp cât ți-l imaginezi pe Dumnezeu ca fiind o entitate separată, prin voința căreia există lucrurile, cel mai probabil o să fii neîmplinit. Împlinirea vine inevitabil odată cu înțelegerea faptului că Dumnezeu este tot ceea ce este. Atunci când în permanență îl vezi și simți pe Dumnezeu, cum ai putea fi neîmplinit?

La final

Chiar îți recomand să nu crezi nimic din ceea ce ți-am spus. Încearcă să înțelegi tu prin tine însuți. Însușirea unor principii pe care nu le simți adânc în interiorul tău, nu îți poate produce decât rău. Asta este defapt o altă mare eroare a religiilor. Toate au fost inițiate de oameni împliniți prin înțelegerea anumitor principii. Acele principii doar adoptate, dar neînsușite de către adepți nu pot produce decât insatisfacții, confuzie și neînțelegere.

Mă repet prin ceea ce îți spuneam și la începutul articolului. Eu nu vreau să te fac să crezi nimic, eu doar ți-am spus cum văd eu lucrurile. Alegerea este în permanență a ta.

Dumnezeu este tot ceea ce există, a existat sau va exista vreodată. Dumnezeu este în tine și în tot. Dumnezeu este tot. Acesta este răspunsul. Îți mulțumesc pentru lectură.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu