În cadrul acestui articol, un traseu va fi urmat. Acesta este traseul Sinelui tău Divin înspre această existență materială. Iar dacă îți vei da voie să integrezi în viața ta ceea ce urmează să citești, îți va fi mult mai ușor să te bucuri de viață și să fii fericit și împlinit. Fericirea și împlinirea vor fi consecințe firești ale faptului că tu faci pe durata prezentei existențe exact lucrurile pe care ai ales să le faci înainte de întrupare.
Scopul existenței este ca Dumnezeu să experimenteze ceea ce El știe deja că este, dar nu știe cum e ca acel ceva să fie experimentat. Așa că îți poți imagina cum din energia pe care o reprezintă Dumnezeu „se desprinde” o bucățică. Iar acea bucățică alege să vină în iluzia separării prezentă în acest plan, pentru a facilita o experiență. Desigur că aceasta este o metaforă, iar o metaforă poate surprinde adevărul doar într-o anumită măsură, însă această metafora este unealta pe care o simt ca fiind cea mai potrivită în acest context.
Cu Un Moment Înainte De Întrupare
Îmi asum să mai încadrez experiența sufletului de dinainte de întrupare într-un cadru temporal, ceea ce aproape că este o insultă, dar fac asta cu speranța că o idee va fi transmisă clar și percepută întocmai.
Așadar, imaginează-ți că sufletul tocmai „s-a desprins” din Dumnezeu și privește înspre planul material în care urmează să se întrupeze. Există acolo un scop, și asta pentru că în infinită perfecțiune a lui Dumnezeu, nimic nu este inutil în creație. Cu atât mai puțin întruparea unei ființe divine care este după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Există un motiv al existenței tale aici, iar motivul e îmbogățirea Întregului cu un set de experiențe specifice.
În acest punct îți poți imagina cum tu(Sufletul) dimpreună cu Dumnezeu cădeți de comun acord asupra unui set de experiențe pe care tu vei alege să le ai spre a-l îmbogăți pe Dumnezeu cu cunoaștere experiențială.
Tu ești de acord, și vii în acest plan.
Îți Iei Drept Aliat Un Trup Fizic Și Începi Să Experimentezi
Iar din acest moment, în fiecare secundă a vieții tale, tu îmbogățești Întregul cu experiența a ceea ce Întregul știa deja că este.
Numai că venind aici dai peste minte, convingerile limitative și programele gunoi care îți sunt implantate de la o vârstă fragedă și tot felul de alte giumbușlucuri. Și exact așa cum un copil se poate pierde într-un parc de distracții fiindcă luminile, mișcarea și agitația de acolo îl fură cu totul, exact așa tu, venind în această existență se poate să uiți care sunt acele lucruri asupra cărora tu împreună cu Dumnezeu ați căzut de comun acord că le vei experimenta pe durata întrupării tale.
Așa Poți Ajunge Să Faci Lucrurile Din Ego…
Ai observat vreodată cum un om din realitatea ta are o anumită experiență, iar acea experiență îl face pe respectivul extrem de fericit? Cu siguranță. Există foarte mulți oameni care iubesc ceea ce fac. Ți s-a întâmplat totuși să vezi cum un alt om prezent în realitatea ta se apucă de exact același lucru, iar făcând exact același lucru, omul al doilea nu se mai simte fericit? Asta în timp ce primul continuă să facă ceea ce a făcut și al doilea și continuă să fie extrem de fericit. Cum îți explici asta? Sau ai încercat vreodată să ți-o explici?
Totul este foarte simplu și are legătură cu ideea pe care acest articol ți-o transmite. Iar ca să nu existe neclarități, o să iau un exemplu concret. Să zicem că un om pictează, iar asta îl face extraordinar de fericit. Un al doilea om se apucă și el de pictură, dar asta nu face decât să îi producă disconfort și să îl enerveze.
De ce nu ne face plăcere tuturor să facem unele lucruri? Un eventual răspuns este acela că suntem diferiți. Și nu contrazic o astfel de abordare. Doar că un răspuns mai corect este că, cel căruia pictura îi produce plăcere face ceea ce a stabilit să facă încă înainte de a se întrupa. Fericirea nu vine din activitatea în sine, ci vine din faptul că omul respectiv îmbogățește Întregul așa cum și-a propus să îl îmbogățească atunci când s-a întrupat.
Celui de-al doilea om nu îi produce plăcere pictura din același motiv simplu. El s-a întrupat propunându-și să îmbogățească Întregul cu experiența de a fi pilot de formula 1. În schimb, el s-a apucat de pictură. Fericirea nu vine din activitatea în sine, ci vine întotdeauna din alinierea ta în raport cu Divinul și cu Intenția Universală.
Înțelegi?
Indiferent de ceea ce ți-ai propus să faci înainte de întrupare, dacă îl faci, vei fi fericit și împlinit. Și asta indiferent de ceea ce ți-ai propus să faci și indiferent care sunt normele societății sau convingerile limitative cu care ai fost programat.
Dacă ți-ai propus să fii măturător de stradă și să îmbogățești Întregul cu această experiență, atunci să mături străzile îți va produce o plăcere deosebită.
Dacă ți-ai propus să fii președintele României și să îmbogățești Întregul cu această experiență, atunci să fii președintele României îți va produce o plăcere deosebită.
Important Este Să Nu Te Pierzi În Minciunile Spuse De Clovnii Din Parcul De Distracții
Asemănam mai sus faptul că ai uitat ce ți-ai propus să faci în această existență, cu felul în care un copil poate uita de ce s-a dus acolo, fascinat fiind de toate luminițile, zgomotele și tentațiile unui imens parc de distracții.
Ajuns într-un parc de distracții, clovnii îl pot amăgi pe copil spunându-i că acadelele pe care ei le vând sunt ceea ce copilul și-a dorit dintotdeauna. Iar copilul poate ajunge să îi creadă. Iar clovnii îi pot vinde produse de proastă calitate profitând de copilul credul.
Plecând de la această metaforă, te invit ca tu nu să nu fii un copil credul.
Clovnii societății nu sunt de cele mai multe ori ceilalți oameni, ci sunt convingerile limitative și scopurile artificiale pe care aceștia le promovează.
Nu ai observat că de când te-ai născut toată lumea îți spune ce să faci? Ba chiar planul este unul foarte clar stabilit. Te naști, mergi la școală, te angajezi, faci rate, cumperi multe lucruri, te căsătorești, faci copii, îmbătrânești și mori. Planul e clar. Când ți se vinde totuși acest plan, se omite un aspect important. După ultimul cuvânt care este „mori” ar trebui să se adauge un alt ultim cuvânt care este „nefericit”. Mori nefericit.
Și de ce mori nefericit?
Mă aștept să știi deja răspunsul. Fiindcă nu faci ceea ce ți-ai propus să faci înainte de întrupare. Fiindcă în cazul în care ai face acel ceva, ai fi cel mai fericit om de pe planetă, asemeni oricărui alt om care acționează din Inspirație Divină, permițându-i lui Dumnezeu să îi ghideze pașii înspre orice experiență s-a convenit de comun acord înainte de întrupare.
De Aceea Obiectivele Și Intențiile Chiar Dacă Sunt Transformate În Realitate, E Posibil Să Nu Îți Aducă Împlinirea
Există o singură situație în care transformarea în realitate a unui obiectiv sau a unei intenții îți poate aduce bucurie și fericire autentică. Atunci când a avea experiența îndeplinirii acelui obiectiv era în rezonanță cu planul Divin asupra căruia tu însuți ai convenit înainte de întrupare.
O altă întrebare interesantă pe care nu știu dacă ți-ai adresat-o, este cum se face că foarte mulți oameni care pot să aibă orice își doresc sunt în continuare nefericiți? Cum vine asta? Are omul tot ce vrea, dar simte un gol interior care îl sfâșie. Spune-mi că știi deja răspunsul. Experiența pe care o are nu este în rezonanță cu Intenția Universală. Aceasta este sursa nefericirii. Lipsa alinierii la Intenția Universală.
Fiind esență de dumnezeire, tu poți manifesta în acest plan și experimenta absolut orice îți dorești. Vrei un BMW, îl poți avea, vrei mulți bani, îi poți avea, vrei o relație de cuplu extraordinară, o poți avea. Poți să îți setezi intenția și obiectivul de a avea fiecare dintre acestea și folosind niște principii simple le poți avea. Însă dacă toate aceste obiective și intenții devenite realitate nu făceau parte din planul Divin asupra căruia ai convenit înainte de întrupare, prezența lor în viața ta nu îți va produce fericire. Cred că am repetat această idee de foarte multe ori în articolul pe care tocmai îl citești, dar este foarte important să înțelegi.
Ce Să Faci Și Cum Să Afli Care Este Planul Pe Care Ți L-ai Ales Înainte De Întrupare
Ei bine, aici lucrurile devin interesante. Citind în continuare acest blog sunt toate șansele ca în funcție de cum mă voi simți inspirat, să scriu și articole în care să detaliez cum să afli care este planul divin în cazul în tău. În linii mari totul se rezumă la acționa din inspirație. Și la a invita inspirația în viața ta. Și asta pentru că inspirația este mesajul pe care Dumnezeu ți-l transmite în mod direct reamintindu-ți ce ai de făcut în această existență.
Atunci când tu „te desprinzi” din Dumnezeu și vii în acest plan, o ruptură nu are loc efectiv. Tu continui să fii parte din Dumnezeu, iar faptul că ai fi separat de El nu este decât o iluzie. Dumnezeu îți vorbește în fiecare secundă din viața ta. Tot ceea ce trebuie tu să reînveți să faci este să îl asculți.
Când erai mic, îl ascultai destul de des. Însă cu cât ai crescut, cu atât ai început să le acorzi mai mult credit clovnilor din parcul de distracții în loc să îl asculți pe Dumnezeu cum îți șoptește în fiecare secundă la ureche care sunt lucrurile specifice pe care le ai de făcut pe durata șederii tale în prezentul trup fizic.
Așa că felul în care simt să închei acest articol este acela de a te invita să fii curajos și să nu te mai minți pe tine însuți.
Tu știi deja ceea ce ai de făcut. Intenția Universală este prezentă acolo și te așteaptă să acționezi întocmai. Depinde acum de cât de adânc ai îngropat-o în convingeri limitative, efort depus în direcții opuse Fluxul Universal și altele precum acestea.
Imaginează-ți că cineva depune un efort considerabil timp de zeci de ani pentru a urca în ierarhie în compania în care se află. El face asta, nu fiindcă simte că asta a venit să facă în această existență, ci o face fiindcă așa i-au spus părinții, societatea și așa a fost programat cu convingeri limitative atunci când creierul se afla în frageda sa copilărie pe niște frecvențe care permiteau programarea facilă cu soft-uri gunoi.
După zeci de ani de efort depus în direcția aceea, Dumnezeu încă îi transmite secundă de secundă: „Tu nu trebuia să fii în compania aceasta, ci trebuia să fii prezentator de știri”(exemplul este pur aleatoriu. În loc de prezentator de știri putea fi orice altceva a fost ales de comun acord înainte de întrupare). Tot ceea ce este necesar e ca omul, în al 12-lea ceas să facă acel lucru pe care și-a propus că îl va face înainte de întrupare. Sau măcar dacă nu îl face, se înceapă măcar să se îndrepte înspre el.
Asta îi va produce o bucurie, o fericire și o stare de împlinire autentică.
Tot ceea ce este necesar este să faci ceea ce ai simțit dintotdeauna să faci. Făcându-l, te aliniezi Intenției Universale, iar aliniindu-te Intenției Universale fericirea îți va fi alături.
Mult succes așadar înspre îndeplinirea Planului Divin!
Ești o ființă Divină și nu te-ai întrupat inutil în acest plan. Așa că nu te pierde în „parcul de distracții” care este lumea, ci mergi pe drumul tău. Asta îți va aduce fericire. Așa să fie!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
Multumesc Cosmine pentru acest articol. Multa sanatate.
și eu îți mulțumesc Nicolae!
MULTUMESC!!!
și eu îți mulțumesc Adriana!
Astept cu mult interest continuarea.Cum sa auzim Vocea Divina?
poate va exista și o continuare. Vocea Divină îți vorbește deja. Ascult-o, nu o ignora.
Multumesc!
și eu îți mulțumesc Ancuța!
Multumesc pentru articol si ma simt bine cand le citesc!
și eu îți mulțumesc Traian!
Si cum putem afla ce trebuia să fim ? Cum ne putem alinia la divin ?
lucrând cu noi înșine Adrian. Divinul îți spune în fiecare secundă ce să faci. Nu trebuie decât să îl asculți.
Multumesc pentru acest articol minunat!
și eu îți mulțumesc Iulian!
Multumesc mult!
și eu îți mulțumesc Oana!
Multumesc
și eu îți mulțumesc Cornelia!
Foarte interesant, Cosmin ! Dar nu numai …Ce ne facem cu compromisurile care ne-au marcat deja existenta ? Crezi ca la jumatatea sau aproape de sfarsitul drumului mai putem schimba directia ? Avem dreptul de a respecta doar intentia Universala si a nu tine cont de cei din jur? Cum putem repara alegerile neinspirate , cand acestea au marcat si viata altora ? Tu o iei la dreapta si lasi pe ceilalti, a caror existenta , poate le-ai schimbato, sa mearga pe drumul ales impreuna ? Probabil .ca mi -ai spune ca este responsabilitatea fiecaruia, dar cum ramane cu “iubeste- ti aproapele .ca pe tine insuti”? Ce imi asum si ce fac? Am dreptul la sacrificiu si sa incalc intentia Universala, doar pentru ca am deschis ochii tarziu ? Atunci pentru ce am venit pe aceasta lume? Cum ramane cu menirea mea ? Multumesc. Stefania
Da , mai putem schimba , si alegerile cel
e mai bune sunt din iubirea de sine.Vezi Niculina Gheorghita, vb despre intuitie si cum sa facem alegerile , nu pt ca trebuie ci pt ca vrem…
În raport cu compromisurile care ți-au marcat existența, te ierți. Oricând poți schimba direcția. Nu numai că ai dreptul de a respecta Intenția Universală, ci prin acest gest te armonizezi. Poți repara alegerile neinspirate iertându-te. Tu mergi pe drumul tău, iar pe ceilalți îi lași să meargă pe drumul lor. Acestea pot coincide uneori, dar nu e neapărat. A-ți asuma responsabilitatea nu contravine îndemnului de a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți, ci îl întărește. Omul poate experimenta orice în această viață, depinde acum dacă experiența aleasă este sau nu în rezonanță cu Intenția Universală. Ai venit pe această lume ca să faci cunoscut necunoscutul. Și eu îți mulțumesc Ștefania! Referitor la comentariul Mihaelei, și o recomand pe Niculina Gheorghiță.
Buna Cosmin,
citesc de mult postarile tale si tot ce spui e identic cu ceea ce spune NEALE DONALD WALSCH in trilogia CONVERSATII CU DUMNEZEU,doar ca ai schimbat cate ceva(exemple,etc).Nu e o critica dar poate ca si tu vorbesti cu Dzeu si atunci te rog sa imi explici, daca poti:
-de ce nu stiu ,nu imi amintesc care e scopul meu pe pamant in aceasta viata
-Dzeu spune ca avem liberul arbitru sa putem alege ,dar intre ce sa alegem?
Am multe intrebari si i le pun mereu lui Dzeu si ma revolt in mine ,caci cred ca rade de noi atata timp cat ne lasa liberi sa alegem dar nu ne amintim care sunt obiectivele sau lucrurile sau orice altceva intre care sa alegem.Astazi sunt suparata si nervoasa cu Dzeu pe aceste motive ,eu aleg sa fiu fericita,vesela ,bogata ,tot ce e bun si frumos pe pamant,dar nu am nimic din toate astea.Am inteles multe din conversatiile Lui cu Neale dar asta cu LIBERUL ARBITRU si SCOPUL PENTRU CARE SUNT IN ACEASTA VIATA NU! E ca si cand ii spun copilului meu care abia inceput sa mearga,sa nu atinga focul sau sa nu se aplece peste balustrada ca poate sa isi faca rau,sa il doara sau chiar sa moara si apoi il las sa faca ce vrea.Dzeu spune ca nu scimba nimic din ce se intampla pe pamant, asta o putem face noi ….mie imi pare ca ne face ,ne lasa pe pamant si ziceTI-AM DAT VIATA ACU DESCURCATE,ASCULTA-MA CACI SUNT MEREU CU TINE ,EXPERIMENTEZ ODATA CU TINE ,ITI VORBESC DAR ESTI TU CA NU MA AUZI si atunci orice as face ,chiar daca gresesc si ascult CLOWNII -EL nu imi aminteste scopul meu in aceasta viata,deci nu-i pasa. Si inc ceva,toti cei care sufera de foame in Africa si in intreaga lume ,copii si adulti, asta au ales ei? Eu nu cred!
Sper caimi vei raspunde.Multumesc!
O duminica placuta!
Fericirea vine din contactul intim cu sine.Sa fii cine simti sa fii , sa faci ce iti place si ce simti.Daca mergi la un job care nu-ti place doar pt bani , vei fi nefericit.Aici tb sa ai curajul sa te uiti in tine , sa vezi cine esti si ce te face fericit si acel lucru sa-l faci , chiar daca pare greu sau imposibil si indiferent ce zic altii.Recomand de ascultat pe Niculina Gheorghita , explica foarte clar despre iubirea de sine si fericire, si pe Greg Braden si Bruce Lipton.
Alegerile pe care le facem din iubire de sine sunt cele care ne implinesc , si nu cele care vin din frica.
Destinul celor din Africa poate fi o provocare de a si depasi conditia …
Îți răspund cu drag Cornelia, și îți mulțumesc pentru mesaj. Nu îți amintești scopul tău pe acest pământ fiindcă vocea Sinelui este adânc îngropată în programe gunoi. Acesta este principalul motiv. Când programele sunt date la o parte, omul își amintește. Își amintește omul și ce a făcut în alte vieți când trece de numărul 600 ca nivel al conștiinței, dar aceasta este altă poveste. Referitor la între ce să alegi, poți alege să experimentezi absolut orice vrei. Referitor la cei din Africa, da au ales. Conștient sau inconștient, dar au ales.
Dragut !
Daca nu te simti fericita , alegerile tale nu sunt autentice, nu sunt in acord cu tine, tu si sinele tau sunt singurele repere pt fericire…
Multumesc Cosmin.Foarte bine ai spus ca nu trebuie sa ne mintim pe noi insine.Dar daca a venit vorba de asta si daca ai spus ca am existat inainte de aceasta viata si am ales ce sa facem cu ea,nu crezi ca trebuie sa vedem si ce dovezi cat mai obiective putem gasi ca sa afirmam aceste lucruri?Mai ales ca ai spus de atatea ori de importanta asumarii responsabilitatii.
simt să îți spun un singur lucru. Realitatea este subiectivă, nu este obiectivă. Prin urmare, dovezile obiective nu pot fi găsite nicăieri oricât le-am căuta.
Multumesc tare mult pentru articolele inspirate si cu suflet, Cosmin! Raspunsurile tale la comentarii sunt faine si cu mult bun simt, o placere de urmarit!
Mulțumesc Mimichka!
Cred ca trebuie sa incepem prin a ne cunoaste privind constient la viata noastra de fiecare zi si abia apoi sa incepem sa reconstruim drumul care sa fie calea spre o autentica evolutie. Daca am uitat cine suntem, putem privi cu sinceritate la cei de langa noi si ne vom regasi. Ei sunt oglinda neiertatoare a sinelui nostru si stim bine asta. De cele mai multe ori nu ne place ce vedem, ignoram imaginea si ne continuam rutina zilnica fara a incerca sa indreptam ceva pentru ca este greu, foarte greu. Credem ca totul este complicat, cand de fapt este simplu; nu usor, dar simplu! Suntem fricosi si lacomi, vrem tot ce au altii fara sa ne gandim ca poate noi avem nevoie de altceva. Si ca sa avem acel “altceva” ar trebui mai intai sa-l oferim, fara sa ne tremure mana. Este un exercitiu pe care incerc sa-l practic zilnic. Si sunt abia la inceput …
eu îți doresc să reușești, nu doar să încerci.
Mutumesc…. felicitari 💖
și eu îți mulțumesc Maria!
Inca nu stiu daca ,,ratacesc in parcul de distractii”,sau e prea tarziu sa ma mai gandesc.
niciodată nu e prea târziu.
Multumesc !
…simt ca locul meu nu mai este in firma in care lucrez de 17 ani…doar ca la 51 de ani nu mai am curajul de a schimba ceva pe plan profesional…e prea riscant …
Îți mulțumesc frumos,Cosmin!
Fie ca pacea, lumină și iubirea să te însoțească mereu!