Încă de la prima propoziție a acestui articol, ești invitat să recunoști faptul că traumele, rănile emoționale, programele gunoi și atașamentul de anumite poziții mentale sunt prezente în acest plan al existenței și le experimentezi.
Există și excepții de la ceea ce afirmă prima propoziție din articol. Însă aceste excepții intervin în cazul oamenilor care odată ce ating nivelul de Conștiință 850+ experimentează vidul. Dacă se ia ca referință numărul de 78% din populația planetei care în 2002 calibra sub 200(nivelul minimei integrități) conform măsurătorilor efectuate de către David R. Hawkins, îți poți imagina că cei care calibrează astăzi ca nivel al conștiinței peste 850 și deci experimentează vidul, sunt foarte puțini.
Dar poate te întrebi cum anume poate fi experimentat vidul? O descriere ce este departe de a fi completă, face referire la un parametru ce ține de experiența mentală. Un om care experimentează vidul, poate să trăiască o zi întreagă și chiar mai mult fără să experimenteze niciun gând. Poți lua această idee ca referință, dar a experimenta vidul este mai mult de atât conform experienței celor care l-au experimentat.
Prin urmare, de fiecare dată când îți asumi un limbaj și transmiți un mesaj comunicând cu ceilalți, asta reflectă faptul că vidul nu este experimentat. Așadar ce sunt experimentate sunt parte din traumele, rănile emoționale, programele gunoi și atașamentul de poziții mentale. Nu e neapărat necesar ca toate acestea să fie prezente simultan, însă măcar unele dintre ele sunt prezente în experiența ta de viață. Desigur cu excepția cazului în care vidul este ceea ce experimentezi, și atunci autorul acestui articol ar fi foarte interesat să te cunoască.
Ca excepție la excepție, există și situația în care cineva care se află ca nivel al conștiinței peste 850, transmite totuși un mesaj ca învățător spiritual. Precizarea pe care o va face o astfel de persoană este că mesajul rulat vine direct din partea Conștiinței însăși, neexistând niciun gânditor în spatele gândurilor și niciun acționator în spatele acțiunilor.
Acest articol poate părea în primă fază că a început greoi și abstract. Însă ultimele patru paragrafe înainte de acesta, au fost scrise având în spate intenția de a reduce la minim posibilitatea de a te păcăli pe însuți alegând minciuna.
Dacă o să privești în jur și o să relaționezi cu alți oameni interesați de elevarea nivelului de Conștiință, sunt toate șansele să observi următoarea capcană. Oamenii spun degajat: „Păi eu nu am nicio traumă, nicio rană emoțională, nu am nici atașamente că le-am rezolvat, și ce sunt acelea programe gunoi? Le-am curățat pe toate!”.
Când auzi ceva de genul acesta, poți ști că acolo este prezent exact contrariul. Adică sunt o grămadă de traume, răni, atașamente și așa mai departe.
Totuși această capcană a negării este una dintre uneltele preferate pe care ego-ul uman le folosește pentru a bloca lumina din interiorul tău în exprimare.
Ce te invită acest articol în mod principal este să recunoști că atât timp cât nu experimentezi vidul, ai de lucru cu traume, răni, atașamente și programe gunoi. Poate dacă te afli într-o situație mai fericită, nu ai de lucrat cu toate, și unele poate sunt într-adevăr rezolvate. Însă dacă toate ar fi rezolvate, tu ai fi ca nivel al conștiinței la 850+.
Cu alte cuvinte, și mai clar, ești invitat să accepți că: „Da, domnle’, și eu sunt om, și am trăit traume în această viață. Am și eu răni emoționale la care lucrez să le vindec, dar încă sunt acolo. Și sunt încă atașat de anumite concepte sau chiar lucruri și oameni, dar ușor, ușor lucrez spre a obține trăirea adevărului deplin și experimentarea iubirii radiante”.
Și ești invitat să ajungi la o astfel de recunoaștere a rănilor, traumelor și atașamentelor fiindcă acesta este primul pas, esențial de altfel, în calea ta spre vindecare și eventual accederea pe un alt nivel de Conștiință.
Totuși, doar să recunoști o rană, o traumă sau un atașament ca prezente, nu asigură și vindecarea lor. Iar odată cu asta, ajungem și la invitația din titlul articolului care spunea: „Dă-ți voie să fii vulnerabil într-un mod asumat”.
Ideea este că ce face ego-ul este să mascheze, ascundă și acopere, prin orice mijloace, reflectarea acestor traume, răni și atașamente în relațiile cu ceilalți și în tot ceea ce faci tu în această existență ca ființă umană.
Și ego-ul face asta fiindcă el „trebuie” să fie cel mai tare din parcare, să fie cel mai bun, cel mai șmecher, să câștige cei mai mulți bani și să își afirme supremația.
Orice recunoaștere smerită a unei vulnerabilități reale este percepută de către ego drept un atac asupra existenței sale.
Iar recunoașterea acestui aspect, este al doilea pas care accelerează vindecarea unei traume, a unei răni sau eliberarea de un atașament.
Totuși cu cât ego-ul încearcă să bage rahatul sub preș, cu atât acele răni și traume ies la suprafață și se proiectează în fiecare aspect al vieții tale. Iar asta te încurcă foarte mult în evoluție.
Ceea ce încearcă ego-ul să facă cu o rană este asemănător cu ceea ce încearcă să facă un bâlbâit încercând să își mușamalizeze acest așa numit defect, încercând să vorbească perfect corect, dar nereușind. Sau mai poate fi asemănător cu ce încearcă să facă o persoană care are ceea ce societatea numește un „defect din naștere” încercând să acopere și ascundă acel defect cu orice preț. Până la urmă, acel ceva tot transpare și încercarea de a ascunde sau mușamaliza, eșuează. Aparentul eșec conduce la o și mai mare îndârjire de a ascunde și tot așa.
Ceea ce te invită acest articol este să fii vulnerabil într-un mod asumat. Dar totuși ce înseamnă asta până la urmă?
Păi primii doi pași esențiali pentru a-ți da voie să fii vulnerabil într-un mod asumat, au fost deja descriși. Primul este să recunoști că traumele, rănile, programele gunoi și atașamentele sunt parte din experiența umană, iar parte din ele sunt experimentate și de către tine.
Mai apoi, după ce ai recunoscut și acceptat asta, următorul pas este să te accepți așa cum ești în acest moment și să nu încerci să acoperi sau ascunzi respectiva rană, traumă sau atașament pe care îl experimentezi.
Imaginează-ți că ai avea o rană pe mână fiindcă la un moment dat te-ai tăiat cu cuțitul. Lumea ar putea spune: „De unde este rana respectivă?” iar tu ai răspunde „Care rană?”. Asta înseamnă că te minți pe tine însuți, dar acum că ai citit acest articol, ai bazele pentru a trece peste asta. Tot ce e nevoie, e să fii puțin atent și conectat la prezent.
O a doua situație ar fi aceea în care lumea te-ar întreba: „De unde este rana respectivă?” iar tu ai accepta la rândul tău că este o rană pe mână, dar ai acoperi-o imediat ca să nu se mai vadă. Date fiind explicațiile din acest articol, acum poți să treci și peste asta dacă ești puțin atent.
A fi vulnerabil într-un mod responsabil presupune ca atunci când ești întrebat „De unde este rana respectivă?”, tu să o recunoști, să nu o acoperi, ci să o accepți așa cum este și unde este, și să răspunzi detașat la întrebare, relatând care a fost experiența care a condus la crearea respectivei răni.
Când tu îți dai voie să fii vulnerabil într-un mod asumat, adică să recunoști starea de fapt și să o accepți, tocmai faptul că nu mai încerci să bagi sub preș prin reprimare sau suprimare, deschide poarta vindecării complete.
Vulnerabilitatea asumată este o unealtă excelentă pentru vindecarea de orice fel, iar acest articol te invită să o folosești înțelept.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu