Ar trebui copiii să aibă ore de spiritualitate la școală? Eu zic că da. Dar de dezvoltare personală? Eu votez tot pentru „da!”. Țin să precizez încă de la început că te afli pe un blog de dezvoltare personală prin spiritualitate. Sunt aici pentru a ajuta 1.000.000 de oameni să ducă o viață împlinită într-un mod autentic. Mesajul meu redus la esență este și numele acestui blog: „Fii Împlinit”. Mai am încă vreo 80 de ani de trăit și sper ca pe durata acestei vieți mesajul meu să influențeze armonios viața a măcar 1.000.000 de oameni de pe acest pământ.
Astăzi o să îți prezint câteva chestiuni deosebit de importante pe care nu le-ai învățat la școală. Nu este însă niciodată prea târziu. Învățându-le acum îți poți crește considerabil gradul de împlinire și fericire. Stă în puterea să acționezi acum pentru a duce o viață fericită, am toată încrederea că o să faci. Iar acum, hai să vedem lista care lipsește din programa școlară.
1. Nu ești învățat cum să reduci criminalitatea la nivel global
În schimb ai fost învățat care este habitatul ornitorincului. Informație mult mai utilă, nu-i așa? 🙂
Imaginează-ți următorul scenariu. Profesoara intră în clasă la prima oră a dimineții și spune: „Bună dimineața copii. O să ne începem ziua ca de obicei cu ora de reducere a criminalității la nivel global.” Utopic? Chiar deloc.
Poate te gândești acum: „Bine, bine Cosmin, dar să existe o asemenea oră la școală chiar ar fi absurd. Nimeni nu te poate învăța cum să reduci criminalitatea la nivel global. Dacă s-ar ști cum se poate face acest lucru, atunci s-ar face cu siguranță. Totuși nimeni nu știe cum să facă asta.”
Răspunsul meu: „Te înșeli. Se știe exact cum poate fi redusă criminalitate la nivel global și nimeni nu face nimic. Ba chiar după ce s-a aflat cum se poate face, toată lumea se chinuie să facă uitată această informație.”
Nu îți vine să crezi? Citește cu atenție în continuare.
În anul 1993 un grup de oameni pasionați de meditație transcedentală au avut ambiția să demonstreze efectele benefice ale practicii lor. Așa că scopul pe care grupul și l-a stabilit a sunat în felul următor: „Vom reduce cu 20% rata criminalității în Washington într-un interval de câteva săptămâni”.
Care a fost reacția polițiștilor? „Numai o zăpadă de 20 de inch(aproximativ 50 de cm.) ar putea reduce criminalitatea cu 20%”. Probabil că dacă ar fi fost în România polițiștii le-ar fi spus: „O să reduceți voi rata criminalității cu 20% prin meditație când o zbura porcul.”
Oamenii nu s-au lăsat deloc descurajați, ci s-au apucat de treabă. Au meditat între 7 iunie și 30 iulie 1993. Rezultatul îl poți vedea în poza de mai jos:
Linia verde reprezintă numărul de persoane care meditau. Linia maro reprezintă diminuarea ratei criminalității în procente. Pentru început la experiment au participat 800 de persoane. Rata criminalității era în scădere, dar nu foarte evident. Spre finalul experimentului numărul de persoane care meditau a ajuns la 4000, iar rata criminalității a fost redusă în cele din urmă cu 23.3%. Cu 3.3% procente mai mult decât aproximaseră inițial liderii grupului.
Deci tu poți contribui la pacea mondială meditând. Cât de tare este asta? Vreau să închei acest punct cu un calcul simplu.
Populația la acea vreme în Washington era estimată la aproximativ 600.000 de oameni. 4000 de oameni au reușit să reducă rata criminalității cu 20% meditând. Un calcul simplu ne spune că dacă în loc de 4000 de oameni ar fi meditat 20.000, atunci rata criminalității ar fi tins spre 0. Din populația de 600.000 de oameni există 20.000 de copii care merg la școală? Adică 3.3% din populație urmează încă o formă sau alta de învățământ? Cu siguranță da. Așadar hai să începem orele în școli cu ora în care ne aducem contribuția la pacea mondială. Copiii vor deveni adulți care vor continua să facă ceea ce au învățat în școală. Vor avea la rândul lor copii care vor fi crescuți în același spirit și în termen de câteva generații vom fi rezolvat una dintre cele mai arzătoare probleme la nivel global.
De ce nu facem totuși asta în școală? Am un vis! În acest vis al meu majoritatea copiilor de pe glob își încep ziua la școală cu ora de meditație. Iar prin acest simplu gest, fiecare om de pe acest pământ se bucură de energia frumoasă a păcii mondiale. Poate îl voi vedea îndeplinit în această viață. Dacă nu, sper măcar că acest vis al meu va deveni realitate cândva. Până una alta dacă simți un impuls acum să acționezi, cel mai important ar fi să înveți tu însuți să practici o formă de meditație. E un prim pas important.
2. Nu ești învățat cum să transformi apa în medicament
Acest lucru ar putea fi foarte ușor învățat chiar și acum la educație civică. Nu știu dacă mai există această materie. Când eram eu în școală exista. Am participat și la olimpiadă la educație civică :)) . Copii ar putea fi învățați să dezlipească toate etichetele de pe sticla din care beau apă. Și mai apoi să lipească pe sticlă una sau mai multe etichete pe care să scrie „iubire și recunoștință infinită”. Astfel ar bea cu toții apă binecuvântată și ar crește mult mai sănătoși și fericiți.
Copiilor li s-ar putea arăta experimental importanța extraordinară a cuvintelor pe care le folosesc. Ar crește astfel ca adulți responsabili. Ar avea grijă ce cuvinte vor folosi atunci când la rândul lor vor avea copii. Elevii ar putea fi invitați să facă experimentul orezului. Atunci vor vedea că orezul căruia îi adresezi cuvinte negative se strică și mucegăiește. Cel căruia îi spui „iubire și recunoștință infinită” arată de parcă acum l-ai pus în recipient. Iar cel căruia îi arăți indiferență nu arată nici el prea grozav.
Să conștientizezi de la o vârstă fragedă rolul esențial al cuvintelor în calitatea vieții te-ar pune mult mai curând pe traseul împlinirii și fericirii în viața. Iar chiar dacă nu ai folosi neapărat cuvinte mai alese, dar ai învăța să binecuvântezi apa cu sintagma „iubire și recunoștință infinită” tot ai fi mai sănătos iar asta ar contribui substanțial la starea ta de împlinire.
3. Nu ești învățat nimic despre cum să faci bani
Nu ți se pare ciudat că în 16 ani de școală nu înveți nimic despre cum să faci bani? Fix în perioada în care ești foarte mic și absorbi toate informațiile ca un burete, ți se introduc în cap tot felul de informații inutile. Dacă am scoate măcar 30% din tot gunoiul predat în școli și i-am învăța pe copii câteva noțiuni elementare despre bani, în termen de câțiva ani am trăi într-o societate din ce în ce mai prosperă.
Și nu ar trebui să introducem nu știu ce cursuri avansate de finanțe. Am putea să le amintim copiilor câteva principii simple și ușor de înțeles. Iată câteva idei:
- Banii sunt o măsură a valorii pe care o oferi societății
- Fă-ți un obicei din a dona 10% din veniturile tale lunare
- Respectă banii.
- Banii sunt energie.
- Ține un jurnal al cheltuielilor
Sunt șanse să te gândești la ceva care sună cam așa: „Cosmin, dar asta ar fi inutil. Oricum banii din cont sunt mai mult o chestiune de șansă. Norocul nu poate fi învățat. Tot timpul vor exista cei norocoși care vor avea mulți bani și cei ghinioniști care orice ar face nu îi vor avea.”
Fals. Energia banilor este asemeni energiei electrice. Cu alte cuvinte se află peste tot în jurul tău. Cât de mult din ea accesezi ține numai și numai de capacitatea ta. De cât de apropiată sau îndepărtată este frecvența ta de frecvența abundenței.
Imaginează-ți că mergi la un magazin și cumperi 3 becuri. Unul de 40Watts, altul de 80Watts și ultimul de 100Watts. Iar în unul din soclurile pentru becuri din casa ta, înfiletezi pentru început primul bec. El luminează, dar nu foarte puternic.
În același soclu înfiletezi acum becul de 80. Acesta va lumina mai tare decât primul. Iar în cele din urmă îl vei înfileta pe cel de 100. Ultimul va lumina mai tare decât toate celelalte.
Așa cum energia electrică nu refuză să permită becului de 100 să absoarbă mai mult din ea față de cât poate absorbi un bec de 40 sau 80, la fel face și energia banilor. Energia banilor se lasă pur și simplu absorbită de fiecare om în parte. Depinde acum de om dacă ești un bec de 40, 80 sau 100.
Extraordinar este însă faptul că această capacitate de acumulare a abundenței nu este statică. O poți crește oricând pe durata acestei vieți.
Ideal ar fi să înveți acest lucru în școală. Și să o faci de la o vârstă cât se poate de fragedă. Visez la ziua în care atunci când copii se vor întoarce de la școală, iar părinții îi voi întreba: „ce ai învățat astăzi interesant la școală?”, ei vor răspunde: „am învățat că banii pe care îi am sunt o măsură a valorii pe care o ofer celorlalți”. Să vezi atunci cât de repede s-ar eradica sărăcia.
4. Nu ești învățat să vorbești în public
„Majoritatea oamenilor ar prefera să fie în sicriu decât să țină discursul funerar”
Nu spun că școala ar trebui să te transforme într-un vorbitor în public desăvârșit. Totuși școala ar putea să te învețe câteva chestiuni elementare despre public speaking. Ce mi se pare interesant este că sistemul educațional are deja cadrul necesar pentru a forma abilități de vorbit în public. Dacă ai ține un discurs pe săptămână în fața colegilor, deja s-ar putea spune că în scurt timp vei învăța să fii natural atunci când ții prezentări în fața a 25-30 de oameni. În cele mai multe cazuri asta este tot ceea ce ai nevoie.
Lunar însă copii ar putea fi invitați să țină prezentări în fața tuturor celorlalți copii din liceu. În acest fel, în 16 ani de școală ai dobândi abilitatea de a vorbi relaxat în fața a 300-500 de oameni. Și când te gândești că școala are deja cadrul pentru a face asta, numai că pur și simplu nu vrea.
75% din populația planetei are o frică extraordinară de vorbit în public. De aceea, această abilitate este percepută ca valoroasă de către societate. Oamenii se uită cu admirație la cei care vorbesc în public și o fac bine. În același timp își deschid portofelele cu plăcere în fața celui de pe scenă. De ce? Fiindcă oameni te plătesc pentru valoarea pe care o aduci în viața lor.
Am un vis! Acela ca în majoritatea școlilor copii să își dezvolte abilitățile de vorbit în public. Sper ca într-un viitor nu foarte îndepărtat ora de „public speaking” să facă parte din programă.
Și vreau să închei acest punct cu o observație utilă pentru tine. Spuneam mai sus că ești plătit pentru valoarea pe care o aduci societății prin abilitățile tale. La nivel global există un set de abilități percepute ca aducătoare de valoare mare. Și o să îți dau un exemplu.
Să fii cel mai bun jucător la FIFA sau CounterStrike este o abilitate dobândită. Ca să obții această abilitate ai investit multe ore de practică și efort. Totuși, din câte știu eu, sunt șanse mari ca societatea să nu considere această abilitate a ta ca aducătoare de foarte mare valoare. Așadar, tu chiar dacă ți-ai dezvoltat această abilitate, oamenii nu vor fi prea dornici să te plătească pentru asta.
În schimb, dacă investești multe ore de muncă pentru a deveni un iscusit vorbitor în public, și vei începe să ții conferințe și workshop-uri oamenii vor fi fericiți să te plătească. Dintr-un motiv sau altul societatea consideră că primește mai multă valoare de pe urma abilității tale de a vorbi în public, decât de pe urma abilității tale de a juca excelent FIFA sau CounterStrike.
Iar concluzia acestui punct este în felul următor: Dezvoltă-ți acele abilități pe care societatea le consideră valoroase și împletește-le cu ceea ce îți place ție să faci. De exemplu dacă începi să ții workshop-uri și conferințe despre cum să fii un excelent jucător de FIFA sau CounterStrike ai șanse mult mai mari să fii recompensat mai bine de către societate. Ai prins ideea? Combină ce vede societatea ca valoros cu ceea ce îți place ție să faci și vei avea mai mulți bani. Ce frumos ar fi să îi învățăm asta în școală pe copii, nu-i așa?
5. Nu ești învățat să trăiești sănătos
Chiar dacă în nutriție și sănătate există divergențe semnificative, tot există câteva bune practici unanim acceptate. De ce nu ne învățăm copii să aibă grijă de sănătatea lor, dar îi punem în schimb să învețe între ce ani a domnit Mihai Viteazu? Să știi între ce ani a domnit Mihai Viteazu este puțin probabil să îți aducă împlinire și fericire în această viață. Te asigur. În schimb să ai grijă te trupul tău și să fii astfel sănătos îți aduce sănătate și fericire de durată.
Iar când spun că nu ești învățat să trăiești sănătos, nu mă refer numai la alimentație. Alimentația joacă un rol important . În realitate există 5 arii fundamentale ale vieții tale care au o importanță deosebită.
a) Nu ești învățat la școală absolut nimic despre somn. Este o activitate pe care o faci zilnic. Somnul este esențial pentru supraviețuirea ta. Capacitatea ta mentală și fizică este influențată de cât și cum dormi, iar școala nu te învață nimic despre asta. Chiar și câteva noțiuni elementare și tot ai înțelege mai multe despre felul în care funcționezi ca individ. Chiar din clasa 1 i-aș învăța pe copii că în timpul nopții există 3 faze ale somnului: somn profund, R.E.M. și somn ușor. Iar aceste 3 faze se repetă în cicluri pe durata fiecărei nopți. Iar dacă alarma sună dimineața, iar tu ești în faza R.E.M. te vei simți „călcat de tren” fiindcă în mod natural(fără alarmă) nu te-ai trezi niciodată în această fază, ci întotdeauna atunci când te afli în somn ușor.
I-aș învăța pe copii că somnul în blocuri mari de 7-8 ore nu este modul natural în care trupul lor și-ar dori să doarmă. Copii ar trebui să știe măcar ce este acela somn bifazic și somn polifazic. Momentan experimentez un program de somn în două faze. Încă am dificultăți cu adaptarea, dar pare să funcționeze din ce în ce mai bine. În 1990 Thomas Wehr a demonstrat că dacă permitem ciclului natural noapte-zi să ne dicteze somnul, fiecare dintre noi ajungem să dormim în două faze de aproximativ 4 ore fiecare. Un grup de subiecți a fost supus unui studiu în care au fost nevoiți să nu apeleze deloc la electricitate odată cu lăsarea serii. În doar 2 săptămâni programul lor de somn era în felul următor. Odată cu lăsarea serii adormeau, după 4 ore se trezeau și rămâneau treji pentru aproximativ 1 oră, 1 oră jumătate, iar mai apoi dormeau din nou pentru aproximativ 4 ore. Starea dintre cele două calupuri de 4 ore a fost descrisă ca fiind foarte relaxantă, meditativă, o perioadă de introspecție extrem de plăcută
b) Nu ești învățat cum și ce să mănânci și câtă apă să bei. Despre mâncare am amintit puțin în cadrul acestui punct, iar despre apă am vorbit deja la punctul 2, așa că o să trec la următorul fundament de o importanță deosebită.
c) Chiar dacă orele de educație fizică există, cât de mult ești învățat să transformi sportul într-o practică zilnică? Și cât de multe exerciții realmente utile ți se predau? Puține spre deloc. Eu aș introduce sportul în programa zilnică în toate școlile din lume. Fiecare școală ar trebui să aibă vestiare și toate echipamentele necesare pentru ca elevii să poată practica sport în condiții optime în cadru organizat. Cantitate de mișcare pe care o faci zilnic are o influență directă asupra sănătății, fericirii și împlinirii tale.
d) Nu ești învățat să adopți o atitudine moderată în fața vieții. Echilibrul este cheia pentru o viață împlinită atât pe plan spiritual cât și pe plan material. Iar școala în loc să te învețe cum să duci o viață echilibrată, în cele mai multe cazuri, instituția reprezintă ea însăși o sursă de dezechilibru. De cele mai multe ori școala ocupă mai mult de 8 ore din timpul unui copil, iar asta produce un dezechilibru în viața lui. Copiilor li s-ar putea prezenta modele de oameni care au trăit vieți echilibrate. Ar putea fi învățați să modeleze comportamentele acelor oameni. Soluții sunt, însă sistemul este foarte bine construit să producă pe bandă sclavii moderni care vor lucra în corporații.
e) A 5-a arie fundamentală a vieții tale despre care nu ești învățat nimic în școală este GÂNDIREA. Cum gândești așa trăiești. Creezi lumea prin gândurile tale. William James spunea că: „Cea mai importantă revoluție a generației mele este descoperirea că indivizii pot schimba aspectul exterior al vieții lor prin schimbarea atitudinii interioare a minții lor.”
Aș croi școala ca având grijă de aceste puncte fundamentale ale unei vieți împlinite cu accent pe sănătatea corp-minte-suflet. Chiar dacă în cadrul acestui punct am tratat mai multe subiecte care ar putea părea disparate, din punctul meu de vedere toate au legătură directă cu sănătatea ta, dar și a copiilor tăi. Imaginează-ți și tu ziua în care aceste principii ale sănătății vor fi predate în școală. Tot ceea ce putem imagina, putem realiza. Iar cu cât suntem mai mulți care imaginăm un lucru sau o situație, cu atât cresc șansele care situația să devină palpabilă și 100% reală.
6. Nu ești învățat să îți descoperi pasiunea
De exemplu, mie mi-a plăcut dintotdeauna să scriu. În clasa a doua aveam poezii publicate într-o revistă locală. Dar cu ce m-a ajutat școala să îmi localizez și cizelez această pasiune? Cu aproape nimic. Zic „aproape” fiindcă am avut în școală orele de limba și literatura română unde luam tot timpul note mari fără să învăț mare lucru. În liceu, când aveam de făcut comentariul unei opere literare în 100% din cazuri veneam cu o creație originală.
Toți colegii copiau paragrafe din cartea de comentarii, eu aveam cu totul alte deducții despre opera în cauză. Și ca să nu spui că fac numai afirmații contra sistemului, recunosc că această originalitate a comentariilor mele literare a fost apreciată de mai mulți profesori în mai multe rânduri. Fiindcă puteau la fel de bine să spună că părerile mele sunt total deplasate și că ar trebui să mă aliez opiniilor publicate ale criticilor deja celebri. Din punctul acesta de vedere îmi laud profesorii, dar ce face acest sistem pentru a îndruma majoritatea elevilor spre a-și descoperi pasiunea? Păi mai nimic. Dovadă că după bacalaureat, 80-90% din elevi sunt total bulversați și lipsiți de viziune.
Sunt multe modalități, științifice chiar, prin care poți determina abilitățile înăscute și tendințele naturale ale unui copil. Nu mai trebuie decât să le aplicăm în școli. Un om are își descoperă pasiunea până în 20 de ani este un om care va fi mult mai fericit, împlinit și sănătos decât unul care își descoperă pasiunea la 40 de ani sau niciodată în cazurile nefericite.
Toată schizofrenia socială în care trăim se datorează în mare măsură faptului că pictorii talentați sunt vânzători la supermarket, scriitorii înăscuți lucrează în construcție, iar muzicienii vând la chioșcul din colțul blocului. Oamenii nu se află la locurile lor. Nu își îndeplinesc menirea pentru care au venit pe acest pământ. Iar în adâncul lor simt asta. Discrepanța aceasta îi face tot mai nefericiți și dependenți de plăceri efemere. Avem puterea și resursele să schimbăm asta. Nu trebuie decât să orientăm școala și asupra aspectului numit: VOCAȚIE. Aleg să închei și acest punct într-o notă optimistă cu speranța că pe durata acestei vieți voi vedea o programă școlară orientată pe vocație.
7. Nu ești învățat că „încercare și eroare” este un principiu sănătos
Sistemul educațional actual este în așa fel construit încât produce sclavi pe bandă rulantă. Școala se comportă de o asemenea manieră încât pare că unicul său scop este să producă sclavi lipsiți de personalitate.
Să înveți prin încercare și eroare este o abilitate care se dovedește de un real în folos în viața reală. Iar școala nu numai că nu te-a îndemnat, dar chiar te-a pedepsit atunci când ai încercat să apelezi la ideea de „încercare și eroare”.
Imaginează-ți profesoara sau profesorul de istorie pe care l-ai avut în școală. Imaginează-ți că te întreabă chiar acum între ce ani a domnit Mihai Viteazul. Tu nu știi răspunsul, dar încerci să ghicești. Și spui: 1533-1591. Fiind un răspuns greșit ce îți va spune profesoara? Îți va spune „Hai mai încearcă o dată poate nimerești…” ? Nu! Cel mai probabil vei auzi un „Nota 4, stai jos!”. Și profesoara sau profesorul nu sunt de vină. Ei fac ceea ce îi învață sistemul să facă. Iar sistemul, timp de 16 ani te învață cum să fii supus în fața autorității. Nu avem nevoie de rebeli fiindcă ei pot pune sub semnul întrebării autoritatea.
Poate te gândești acum: „Păi bine Cosmin, și tu propui ca profesorul să te tot lase să îți dai cu presupusul cu privire la când a domnit Mihai Viteazul? Nu e un pic absurd de spui?”
Recunosc că exemplul este puțin extrem, l-am ales pentru a sublinia o realitate. Dacă e să mă întrebi pe mine eu nu i-aș pune deloc pe copii să învețe între ce ani a domnit Mihai Viteazul, dar asta e o altă discuție.
Ceea ce am vrut să exemplific prin intermediul exemplului este că reușita prin „încercare și eroare” este distrusă de către sistemul educațional, iar astfel copii nu dobândesc o abilitate care se poate dovedi extrem de folositoare în viața reală. În teorie rolul școlii este acela de a ne pregăti pentru viața reală. Numai că sistemul eșuează lamentabil la acest aspect.
Acum câteva săptămâni am fost în public la TEDx Iași. Eram curios să aud niște povești noi de viață din care să mai învăț câte ceva. Printre vorbitori s-a numărat și Cosmin Alexandru care este consultant de business. Lucrează atât cu start-up-uri cât și cu multinaționale care au profituri de milioane de euro. El este chemat de obicei atunci când lucrurile merg prost într-o companie, iar rolul său este să le facă să meargă bine. Este un profesionist respectat în ceea ce face așa că atunci când a venit momentul pentru q&a i-am pus o întrebare. Întrebarea a sunat în felul următor: „Dacă ar fi să dați un singur sfat unei afaceri la început de drum care ar fi acela?”
Și plecând de la întrebarea mea, omul a spus sălii o poveste. A zis că la un moment dat când era mai tânăr a avut de lucrat la o afacere împreună cu o echipă olandeză. Era un magazin care vindea produse fizice. Iar înainte să se apuce de treabă atât echipa românească cât și cea olandeză au venit cu câte o viziune pentru ceea ce urmau să facă. Românii au spus că o să mobileze și utileze complet magazinul, o să își facă stocuri mari de marfă pentru a putea satisface orice nevoie și o să angajeze din prima zi mai mulți vânzători care să stea la raft fiindcă nu ar vrea să piardă clienții care sunt șanse să ia cu asalt magazinul.
Auzind viziunea românilor, olandezii au spus că ei văd lucrurile dintr-un cu totul alt unghi, iar acest unghi este practic cel mai important sfat pe care Cosmin Alexandru a ales să îl împărtășească cu audiența. El a spus că olandezii au zis așa:
„Noi închiriem spațiul, nu îl cumpărăm. Îl utilăm și mobilăm numai și numai cu strictul necesar. Nimic mai mult decât ceea ce este absolut esențial. Angajăm maxim 1 om pentru început. Deschide magazinul, iar din acest punct focusul nostru este 100% pe atragerea clienților în magazin. După ce vin clienții, în baza feedback-ului de la ei continuăm să construim și să extindem magazinul.”
Ceea ce au descris olandezii este un exemplu practic de învățare și evoluție prin încercare și eroare aplicat în viața reală. Din păcate 16 ani de școală au tocit atât de mult în tine abilitatea de a evolua prin încercare și eroare încât nici nu îți mai trece prin cap că ai putea să faci așa ceva. Tot ceea ce te învață școala este să fii supus, să nu pui sub semnul întrebării autoritatea și să memorezi informații care poate se vor dovedi utile cândva în viață. Poate!
Tu te poți însă educa și aplica cu succes încercarea și eroarea în viața reală și sper chiar că acest articol te va inspira să faci asta.
***
Ar mai fi multe de spus, însă acestea sunt cele 7(cele mai importante) aspecte despre care eu consider că nu suntem învățați nimic în școală. Parafrazându-l pe Mark Twain o să te invit să nu lași niciodată școala să stea în calea educației tale.
Este de datoria ta să te educi continuu, iar simplul fapt că ai deschis și citit acest articol spune despre tine că ești o persoană care face deja asta.
Articolul nu acoperă în amănunt niciunul dintre cele 7 subiecte prezentate. Despre fiecare subiect în parte s-au scris sute sau chiar mii de pagini și s-ar mai putea scrie alte câteva sute sau mii. Totuși poți afla mai multe despre fiecare subiect în parte dacă răsfoiești arhiva acestui blog. Promisiunea mea este că dacă ți-a plăcut acest articol, cu siguranță vei găsi în arhivă lucruri interesante din care ai ceva de învățat.
Dacă nici arhiva nu te satisface cu privire la un anumit subiect, îmi poți scrie la cosmin@fiimplinit.ro să dezbatem nelămuririle tale pe e-mail. În același timp internetul este o resursă extraordinară pentru educație chiar dacă trebuie să îți alegi puțin sursele pe care le folosești pentru a te documenta. Eu zic că oricum ar fi, merită efortul.
Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share pe rețelele sociale. Astfel îți poți ajuta prietenii să învețe și ei lucruri noi și poate îi vei face să simtă și ei la rândul lor un imbold pentru auto-educație. Și asta pentru că nici unul dintre noi nu ar trebui să lăsăm școala să stea în calea educației noastre.
Cu recunoștință
Cosmin-Constantin Cîmpanu